Daniel Turcea – o viață între entropie și epifanie

"în De citit/Înainte de secolul 21" "de POV21"

Daniel Turcea (1945-1979) este una dintre cele mai interesante figuri din literatura de baștină a celor ce conviețuiesc la vest de Pontul Euxin. Existență mult prea efemeră, trecând la cele sfinte la doar 33 de ani, poetul oniric și-a ferecat locul printre cei mai talentați poeți creștini ai secolului marilor războaie.

Biografie

Născut la Târgu-Jiu, Turcea își va petrece anii copilăriei și ai adolescenței la Pitești, absolvind apoi Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București. Parabola vieții sale îl coboară, în punctul extrem al său, în contestarea credinței creștine și autoexilarea în filosofia pură. Aceasta se întâmpla în perioada liceului și a facultății. Anul 1973 avea însă a-l reîntoarce radical spre cel mai sincer tip de creștinătate. Având un vis în care subconștientul său îi va da întâlnire lui Iisus Hristos, Daniel Turcea își va întoarce toată aura sa spirituală spre Dumnezeu.

Lunile care vor fi urmat au adus cu sine îmbolnăvirea sa fatidică. După 8 luni de chinuri inimaginabile din cauza unei inclasabile leucemii, Daniel Turcea s-a stins din viață, împlinit și plin de crezul unei învieri într-o dimensiune transcendentală.

Daniel Turcea a fost unul dintre cele mai minunate suflete din lume și nu a ezitat să o dovedească. I s-au furat toate hainele și lucrurile în timpul studenției și, pentru a nu-l închide pe făptaș, a spus: „Vai de mine, nu dau nicio declarație, n-ați înțeles, eu i le-am dăruit”. A primit, de asemenea, diagnosticul unei boli inclasabile doar pentru a-l putea interna. Trecând prin niște chinuri greu de imaginat, poetul spunea, cu toate acestea, mereu zâmbind, că „a simțit blândețea lui Dumnezeu”. Mai mult decât atât, până în ultimele zile, a vizitat copiii unui spital de boli psihice cărora le dăruia bomboane.

Mănăstirea Cernica adăpostește în curte, printre multe altele, micul mormânt al acestui incredibil poet creștin. Până astăzi, Daniel Turcea a ajuns cunoscut în întreaga Europă și este studiat în universitățile de top.

Opera

  • Primul său volum de versuri, Entropia (1970), a fost extrem de bine primit atât în România, cât și în străinătate. Acesta concentrează gândurile sale din perioada filozofică.
  • Ciclul de poeme Epifania din 1978 schimbă radical macazul ideii centrale care îl coordonează pe poetul creștin în viață. Operele laudă dragostea manifestată transcendentalului, iubirii pure pentru micile aspecte ale vieții și modul simplu de a trăi și de a simți. Acest volum de poeme aduce cu sine Anastasia, o mică și neînsemnată capodoperă a literaturii neomoderniste. Deși lipsită de formă fixă, aceasta este aruncată într-un romantism anacronic, pe cale de extincție:

blîndețea candelei îi arde

în inima

ce nu mai știe

nimic asemeni, în iubire, pe pămînt

 

știu, vom muri

dar câtă splendoare!”

Poetul simte filonul optimist al trubadurului în fața morții, exploatându-l în direcție romantică. În fapt, el „îngrijește” dragostea care nu cunoaște „nimic asemeni”, și anume cea față de Dumnezeu. Moartea încoronează viața și trimite în atemporal amintirea umanității despre cel ce a fost. Poetul vede această trecere în transcendental ca pe momentul splendid în care un tânăr urcă în trenul ce aleargă, pe șinele șerpuite, spre satul în care iubita sa cu părul blond îl așteaptă cu sufletul în mâini. Diferența este că, în gara satului lui, pe Turcea în așteaptă Dumnezeu. Astfel, mai mult ca niciodată, „creștinul luminilor” lasă scrisă dovada dragostei lui față de sacru și ușurința cu care se va fi desprins câteva luni mai târziu de efemerul lumii noastre.

Kevin Iovănescu

Student în anul 2 al Facultății de Litere din cadrul Universității "Babeș-Bolyai" Cluj-Napoca - specializarea română-norvegiană - scrie poezie și proză de la 12 ani - pasionat de pescuit sportiv și de performanță - campion al unor concursuri locale si județene - fost redactor-șef al revistei liceale "Huniade" - interesat de cultura si limba norvegiană, studiile filosofiei moderne și gramatica limbii române

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Inimi

Inimi

Şi ştii ce e culmea? Cu cât iubești mai multe, cu atât

Ce vrei de ziua ta?

„Cum e viața la 18 ani?” – întrebare universal aplicată majorului sau
Derulează înapoi