Mirosul de zăpadă proaspătă – bulgări fantasmagorici

"în Citește-mă!/De citit/De simțit" "de POV21"

Mirosul de zăpadă proaspătă… Ah, îmi înfig mâinile dominat de nebunie… smulg din corpul cu margini diforme doi bulgări imperfect de rotunzi. Ochii mei strălucesc exact ca ai unui exilat pe mare. Ce senzație de amor propriu mă întâmpină la ieșirea din lume! Învârt în palme sferele de alb și simt cum se topesc și îmi curg voluptos printre degete. Sunt prea tânăr să iubesc o molie. Face așa, de două trei ori din aripi și gata. S-a dus. Și eu rămân cioburi și frunze de tei, întors cu fața spre podeaua umedă. Singur, în frigul unei nopți eterne.

Seara aceea… era frig, ningea agitat… A fost ultima dată când am fost copil. Îmi ninge în suflet și acum. Și printre aleile de asfalt suntem noi, aruncându-ne în zăpadă… Îmi amintesc cum sute de mii de fulgi și-au găsit moartea prematură în părul tău creț, ce nerușinat făcea dragoste cu privirea mea… ochii tăi ucigător de mari îmi resuscitau involuntar petalele căzute lângă cupola de sticlă. Atunci, mai mult ca niciodată, buzele tale îmi fermecaseră trupul, lăsându-mă gol, purtat pe rugul ursitoarelor din tine. Voiam căldură corpului tău, voiam mâna ta de-o parte, mâna ta de-o parte… voiam spre nicăieri cu tine.

Simt din nou mirosul de zăpadă proaspătă. Ești pe aproape?

Student în anul 2 al Facultății de Litere din cadrul Universității "Babeș-Bolyai" Cluj-Napoca - specializarea română-norvegiană - scrie poezie și proză de la 12 ani - pasionat de pescuit sportiv și de performanță - campion al unor concursuri locale si județene - fost redactor-șef al revistei liceale "Huniade" - interesat de cultura si limba norvegiană, studiile filosofiei moderne și gramatica limbii române

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Inimi

Inimi

Şi ştii ce e culmea? Cu cât iubești mai multe, cu atât

Liniște

Sub cer cusut din stele muribunde să-mi fii a mea lumină Prin
Derulează înapoi