După Bacalaureat am realizat că m-am tâmpit cu totul

"în Citește-mă!/Gândurile POV21" "de POV21"
A trecut BAC-ul, și, din fericire, și eu cu el.

Însă am ajuns la un punct în care am realizat cât de cretinizat mă simt. Ceea ce veți citi în continuare este experiența unui tânăr care a învățat un an întreg de zile pentru BAC și, deși rezultatele sunt, în mare parte, pe măsură, se simte jefuit de către acest „Examen al Maturității”.

Vreau să încep cu începutul, așa cum ar trebui să facem cu toții. Examenul de Bacalaureat, ca și concept general, există doar de pe vremea lui Napoleon, mai precis, de pe 17 Martie 1801.

Deși pare cu mult timp în urmă, reprezintă aproximativ 3% din istoria educației din Antichitate încoace. Asta NU înseamnă că nu au existat și alte forme de examen, însă acum vorbim despre BAC.

În România, mult prea iubitul nostru BAC există doar de 94 de ani, din anul 1925, adică de mai puțin de un secol.

În acest interval, programa a fost mutilată constant, după nevoile fiecărei epoci, se presupune.

Ajungem, astfel, în contemporan, când un elev de secție reală, pentru nota maximă la examenul de limba și literatura română, are de învățat și reprodus peste trei zeci de eseuri lipsite de orice formă de creativitate, pragmatism sau utilitate pe viitor, pe lângă matematică avansată și științe aplicate. Absurd!

Respect cu desăvârșire literatura românească și am mulți autori pe care îi admir și din a căror lucrări consider că sunt câteva cu adevărat vitale pentru dezvoltarea corectă a unui tânăr.

De exemplu: O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale sau Moara cu noroc de Ioan Slavici, Moromeții de Marin Preda, ba chiar și Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă sau poezii precum Plumb de George Bacovia și Luceafărul de Mihai Eminescu, însă avem enorm de multe și care nu își au rostul.

Faptul că reușim să trecem, cumva, de toate acestea, NU înseamnă că sunt corecte. Doar pentru că nu pică toată țara, nu înseamnă că examenul e corect. Și așa abandonul școlar e până în cer, iar promovabilitatea la BAC este, în medie, de sub 50%, încă din 1925.

Din păcate, notele la acest examen sunt absolut vitale.

Iar cine spune altceva, clar nu știe ce spune. Piața de muncă cere tineri cu studii superioare, iar cu notele din BAC, mulți tineri acced în instituțiile de învățământ superior, însă în goana aceasta după note bazate pe regurgitarea unor informații îngălbenite de ani, tinerii încearcă atât de tare să parcurgă toate lucrările, într-un timp atât de scurt, încât imensa majoritate nici nu le citește: ei doar se uită la filme, citesc rezumate sau copiază eseurile generației anterioare lor.

Și ce-am rezolvat, fraților? Ca să ne păstrăm o minimă sănătate mintală, încercăm să furăm timp de pe unde putem și ne sacrificăm viețile personale de dragul unor note, care nici măcar nu sunt cu adevărat relevante pentru un angajator modern. Degeaba știi de zece dacă exprimarea ta e ușor deficitară, iar, doamne ferește să ai vreo zi proastă sau să te simți rău că ți-ai ratat viitorul.

Presiunea asupra tinerilor este imensă și mulți cedează nervos.

Deznodământul este și mai trist, atunci când realizezi că nici cu informația nu rămânem, pentru că este mult prea tare forțată în capul tinerilor; ba mai mult, după trecere probelor de BAC, elevii sunt și mai agitați ca înainte.

Psihicul nostru e atât de degradat încât avem dificultăți în a mai crea (n-are sufletul vostru idee cât am scris la articolul ăsta), iar unii au dezvoltat afecțiuni precum diverse forme de depresie, bulimie sau pur și simplu s-au consumat de au slăbit cu zecile de kilograme. Practic, heirup-ismul ăsta pentru examenul de Bacalaureat ne-a îndobitocit și înnebunit la un nivel pe care, recunosc, nu îl prevăzusem.

Poate că, noi, tinerii am dori să transmitem ceea ce înțelegem noi, individual, despre poeziile și proza aia, nu să recităm eseurile nu știu cărui critic literar, mort de peste un secol sau să fim constrânși să fim corectați după un barem rigid. Zic și eu așa…

Și pentru ce, fraților? Am citit recent un articol care lăuda marea Chină, stat comunist (nu cumva să omiteți asta), spunând ce lucru bun e că acolo sunt peste 2000 de elevi pe un loc la accederea la facultate. Autorul punctează că asta înseamnă sistem educațional pe bune. Serios, omule? Chiar trăim în aceeași epocă?

China are, momentan, 1.35 MILIARDE de locuitori.

Iar trend-ul e ascendent. Prin comparație, România are 0.13% din populația Chinei. Evident că nu suntem ca ei și nici nu ar trebui să ne comparăm. Normal că la ei merge să îi pui să recite sute de cărți, pentru că nu ai cum să îi ajuți pe toți să se dezvolte. Acolo, „Legea junglei” domină, însă la noi nu e așa. Abia avem două sute de mii de tineri care susțin examenul de Bacalaureat, anual. Unii dintre aceștia au spirit întreprinzător sau creativ, care, dacă este supus unei „dogme educaționale” foarte rigide, moare.

Și încă avem tupeul să ne mirăm de ce nu avem oameni abili și cu idei… îi ucidem din fașă!

Da, fraților, unii se timorează dacă văd că eșuează într-un examen de acest tip și renunță la toate ideile lor, pentru că se simt incapabili. Aici nu e vorba de „Legea Junglei”, că sunt slabi și că turma trebuie curățată, pentru că turma noastră – adică societatea românească în integralitate –  este profund bolnavă. E cazul să începem să înțelegem că educație înseamnă și să știi să îți folosești veleitățile.

Cu toată perorația nervoasă gata, vreau să le mai transmit tinerilor să lupte în continuare pentru lucrurile în care cred și să învețe pentru BAC, oricum ar fi el. Să lupte, pentru că, poate, copiii lor vor avea șansa să își exercite dreptul la o formă de educație care a depășit, totuși, secolul XIX, și se apropie de contemporan, iar cadrelor didactice le transmit să continue să lupte cu cei care le îngrădesc libertatea de predare și să continue să aibă grijă de copii, de parcă ar fi ai lor, pentru că doar ei stau între eșecul și reușita unei întregi generații.

Iar dacă aveți nevoie de eseuri, le găsiți aici. Măcar cu atâta să vă ajutăm și noi. Succes!

Absolvent al Colegiului Național Liviu Rebreanu - Chitarist - Pianist - Producător muzical - Robotician - Scrie versuri de la șase ani - Pasionat de psihologie - Interesat de explicarea psihicului uman prin logică matematică - Face parte din echipa POV21 din Aprilie 2017 și dorește să schimbe lumea prin puterea exemplului, a bunătății și a muncii susținute - Consideră că toți oamenii merită șanse egale.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Du-te la Sus