Jocul mirilor

"în Poezie și literatură/Texte" by

Trăiești sub închisoarea propriului deget încătușat
și speri ca infinitul să fie definit de o bucată de metal
Pe care i-o atașezi strategic pe mâna ce ripostează mai puțin.
Vă plimbați cu mașina iar ochii voștri se întrepătrund în locul în care
Tu ai luat-o de mână și i-ai recitat poeme de pe frunzele copacilor
și ea le-a îngrădit în curtea din spate și în fiecare joi le udă cu lacrimi.

Contractul vă obligă corpurile să interacționeze zilnic
Termen nelimitat – până când moartea ne va despărți –
Ați spus voi cu buzele vopsite de așteptările unei alte replici
Pe care ați lăsat-o ofrandă unei tăceri care a început să urle
La scurt timp după terminarea ritualului de încătușare.
Astăzi vă aruncați priviri ce înlocuiesc vocabularul
La care ați renunțat când cuvintele au început
să-și piardă sensul din dicționar.
Clipiți defect de la prea mult contact vizual
și sângele a început să secrete anticorpi
La momentul coliziunii dintre mâinile voastre.
Probabil veți ceda presiunii de sub limbă
Iar cuvintele vor naște alte cuvinte și atunci
veți repopula planeta în doi.
Un Adam și o Eva a cuvintelor care au fost
create prea târziu pentru a mai fi înțelese.
E noapte, renașterea mai poate aștepta,
Aveți nevoie de încă o viață pe lângă asta
Ca să realizați cât de infertilă e iubirea
Întreținută de un șarpe fără coadă.

Robert Trașcu

Elev la Colegiul Național ''Nicu Gane'' Fălticeni în clasa a XII-a - Blogger și voluntar la AGLT - Premiant la mai multe concursuri naționale de poezie și proză - Pasionat de psihologie si medicina

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*