Ce-ați făcut cu tezaurul român? Foto cu dosarele secrete descoperite de SRI!

"în Din istoria României/Texte" by

Ca să reîncep seria de articole cu tematică istorică ce atrage mai puține priviri (dar bune), vreau să aduc în discuție aurul despre care se spune ba că este furat, ba pierdut, ba… ba. Nu avem ceva concret. Însă, din aceste povești cu aceeași esență, dar conținut divers și uneori abstract, încerc mereu să îmi explic: Ce-ați făcut cu aurul?

Nimeni nu-mi poate răspunde, întrebarea este oarecum prost pusă. Mai corect ar fi: Ce s-a întâmplat cu aurul? Care aur? Eh, nu este doar despre aur vorba, ci despre un adevărat Tezaur. Tezaurul român!

Tezaurul român este tezaurul care a fost trimis în Rusia în timpul Primului Război Mondial și care nu a mai fost niciodată returnat în întregime. El includea tezaurul Băncii Naționale a României, valori aparținând unor diverse bănci românești private, societăți comerciale, persoane particulare, colecții de artă, bijuterii, arhive etc.

Toate acestea au fost transportate din România în Rusia țaristă, în timpul Primului Război Mondial, cu scopul de a fi adăpostite de armatele Puterilor Centrale, care ocupaseră o parte însemnată a României și amenințau să ocupe întreg teritoriul național.

Tezaurul care urma să ia drumul Moscovei includea trei categorii principale de valori:

  • acte, documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare, odoarele mănăstirești din Moldova și Muntenia, arhive, depozite, colecții ale multor instituții publice și particulare;
  • efecte publice și alte valori (cum ar fi acțiuni, obligațiuni, titluri de credit, gajurile Muntelui de Pietate etc.);
  • o cantitate de 93,4 tone de aur (91 de tone de monede istorice de aur, care aparțineau persoanelor private, companiilor și băncilor particulare din România și 2,4 tone de lingouri de aur, care aparțineau Băncii Naționale a României); valoarea acestui stoc metalic, niciodată restituit, este de aproximativ 13 miliarde de lei, adică 3,2 miliarde de euro (estimare din aprilie 2011).

Mult aur. Multe date și repere istorice. Sute de izvoare, scrise și nescrise, duse pe apa sâmbetei.

Tratamentul picăturii chinezești

Rușii ne-au tratat cu picătura chinezească ceva timp. Gheorghe Gheorghiu Dej făcea campanie comunistă pe baza acestei uriașe pierderi și susținea că tezaurul s-a întors acasă.

„Miercuri dimineață, s-a deschis la Galeria Naţională a Muzeului de Artă al Republicii Populare Române expoziţia Tezaurul artistic şi istoric restituit de guvernul Uniunii Sovietice. Actul înapoierii tezaurului în preajma marii noastre sărbători naţionale vine să se înscrie ca o nouă şi grăitoare dovadă a prieteniei ce ne leagă de marele popor”, a spus acesta.

Cloșca și puii de aur

S-au întors în România tablourile lui Grigorescu și ,,Cloșca cu puii de aur”. Un total de 33 de kilograme de aur și… practic a fost egal cu zero. Din 93,4 tone, ne-am ales cu o țârâită contestabilă.

O cauză se pare că ar fi fost și clauza impusă de ruși pentru protecție și ajutor, dar care este oarecum prea puţin plauzibilă, de vreme ce am fost un vector slab, o verigă moale în ecuația lor, astfel încât, orice s-ar fi întâmplat cu un stat-păpușă, era bine pentru ei.

Anexarea Republicii Moldova de către Rusia este un exemplu bun. Puteau să ne ofere teritoriul moldovenesc pentru cele 93,4 tone de aur? Puteau să oprească campaniile agresive de dezinformare și de rusificare? Ne dăm și aici, ca de obicei, de firescul și rapidul: „Noi nu știm, nu cunoaștem”. Ca de obicei…

 

Peterlin Cristian-Raul are 18 ani, studiază la Colegiul Național „Andrei Mureşanu” elev în clasa a XII-a, profil filologie. Este pasionat de teatru şi de misterele istoriei. Apreciază arta și filmele vechi.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*