Fluturi

"în Texte/Poezie și literatură" by

Mă simt ca un copil care atinge pentru prima dată marea cu tălpile: plină de speranță, liberă și foarte încântată de noile senzații.

Un val de căldură-mi îmbrățișează după mult timp sufletul. Simt cum în propriul trup se formează vibrații noi, stările se joacă cu mine într-un mod copilăresc, dar atât de frumos!

Acea stare… starea pe care toți o vânăm în căutarea dragostei, acea stare tranzitivă care ne ia prin surprindere: cea de fluturi în stomac.
Trecem prin aceste stări atât de repede încât nu ne dăm seama că trebuie să le trăim din plin.

Vreau să mă bucur; să mă bucur de fiecare cuvânt, propoziție și frază. Să mă bucur de fiecare privire, gest și atingere. Vreau să mă bucur de el și el de mine. De el – de început, de planuri viitoare și de vise. Vreau să mă bucur că-s o mică particulă plină de viață și energie într-o lume atât de mare și extrem de frumoasă, mai ales dacă este privită din anumite puncte de vedere.

Mi-a ieșit în cale când mă așteptam cel mai puțin. Mi-a adunat dezamăgirile și le-a dat un sens nou: le-a dat speranță. Cel mai minunat moment care poate exista în viața omului este atunci când primește speranță, când poate spera la mai bine. El este mai bine. El este speranță. Fiecare „poate” căpăta un sens fiindcă atunci când este ceva sigur pur și simplu simți. Și este atât de încântător să știi. Doar să știi.

Este totul.

Ne hrănim unul pe celălalt cu zâmbete. Ne zâmbim și fără să ne vedem, fiecare surâs pe care-l deținem atunci când auzim sunetul notificării care-ți spune că este el. Fiecare mesaj care-ți trântește un rânjet tâmp pe chip formează în interiorul tău un rând de fluturi care se așează în forme perfecte. Fiecare gând care mă face să-l asociez cu marea îmi oferă o liniște pătrunzătoare.

Îl asociez cu nisipul fin care-mi gâdilă toate simțurile atunci când îl ating. Îl asociez cu marea care-mi răcorește trupul într-o zi nemoderat de caldă. Îl asociez cu briza sărată care-mi umple plămânii de încântare.

Fiecare cuvânt rostit îmi conferă protecție. Acea protecție care mă îndeamnă la priviri dulci și cuvinte caraghios de gingașe. Bâlbâiala care-mi iese pe gură atunci când vreau să vorbesc despre el mă bucură liniștitor de tare.

Din aceste motive cel mai mult iubesc începuturile. Orice început. Începutul este plin de speranță, este cel care te face să vrei să continui, să descoperi, să evoluezi, să crești și să înveți.

Nimeni nu este învățat, toată viața ne-o preocupăm învățând. Învățând să ne bucurăm, să plângem și să iubim. Învățăm să trăim. Prin toate aceste stări mirifice pe care viața ni le oferă, învățăm cu adevărat să trăim, chiar dacă nu ne dăm seama.

Orice lucru mărunt te învață ceva ce vei folosi în viitor, îți îmbogățește cunoștiințele și te ajută să te dezvolți. Iar toate astea se învârt în jurul armoniei date de minunatul sentiment pe care-l numim simplu: dragoste.

Învățăm ce înseamnă dragostea încă din pântecele minunatei ființe care ne dă viață. O simțim dintotdeauna, o respirăm și o trăim în fiecare secundă a zilei. Când mănânci ceva ce-ți place, când asculți melodia preferată, când te uiți la o poză cu familia ta și mai ales când găsești acea persoană, persoana care-ți liniștește într-un final marea aceea agitată.

Ne dăm seama de lucrurile acestea în momentul în care ne îndrăgostim, când totul pare frumos și invincibil – la început de drum.

Fluturii pe care-i simt în acest moment mă fac să iubesc până și vântul care-mi atinge lin pielea, mă fac să inspir iubire și să expir speranță.

Nu știu dacă am găsit persoana care o să mă liniștească toată viața, însă știu că am găsit persoana care mă va liniști pe moment. Am găsit persoana de care am nevoie acum. Mica escapadă din realitate, lucrul de care trebuie să mă agăț pentru a mă scoate din rutină, din normal.

Sunt un copil îndrăgostit de dragoste, de senzații, sentimente și fluturi. Radiez o energie încărcată-n zâmbete, mai exact de fiorurile pe care zâmbetele mi le oferă. Zâmbete pe care le culeg de la el, mi le oferă pe tavă iar eu le accept cu cea mai mare fericire. Mă fac să mă simt nouă.

Mai are sens să vă conving de ce începuturile sunt cele mai frumoase? Încep să cred că acest început este începutul a ceva minunat.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*