Declinul societății

"în Texte/Păreri și opinii/Poezie și literatură" by

Mă trezesc cu capul greu. Altă zi de luni.

De un timp nici nu mă mai uit la știri, deoarece îmi e frică de ce voi vedea. Furturi – oamenii care fură sunt foarte frustrați, trebuie să recunosc; nu le pasă dacă dau buzna într-o casă cu doi bătrânei și le fură puținii bani pe care îi au.

Trebuie să se descurce singuri de când copiii lor au plecat în străinătate și nu mai vin pe acasă de ani buni. Așa s-a ajuns. Tinerilor nu le mai pasă de adevărații lor creatori, părinții lor iubiți sau mai iubiți, dar care ar trebui să fie respectați indiferent de greșelile pe care le-au făcut de-a lungul timpului.

Cei mai mulți dintre ei ajung să moară singuri, într-o casă săracă și dărăpănată, în fiecare colțișor al țării, nu ca voi, care aveți palate și mulți bani dar niciodată nu veți fi fericiți sufletește. Așa că, prețuiți-vă creatorii cât îi mai aveți fiindcă vor pleca într-o zi și vă veți da seama de lipsa de afecțiune și cum v-a transformat într-un mod negativ străinătatea, avariția.

Violuri. Nu îmi pot da seama ce suflet de javră poți să ai ca să faci așa ceva. Totuși, de la anturaj pleacă tot. Poți să fii copilul cel mai respectat de vecini dacă te bagi în gașca lui X care se crede mișto, popular, cuceritor și așa mai departe. Cum să nu ajungi și tu văzut de sus dacă ești prieten cu el?

În timpul unei petreceri la care ai băut cam mult, vezi o tipă mișto. Cum să nu încerci ceva? Te dai mare cocoș, și când ajungi la poliție nici nu ai curajul să recunoști ceea ce ai făcut, tot fata aia săraca e de vină pentru ce ai făcut tu.

Partea cea mai proastă e că, astfel de oameni fac câțiva ani de închisoarea și după puțin timp, ajung să fie iar liberi, ba chiar se plimbă pe lângă tine. Același lucru îl pot spune și despre criminali. Dar unii, chiar au o satisfacție în a ucide animalic persoane nevinovate, plăcere pătimașă, după părerea mea.

Respect. O valoare care se degradează din ce în ce mai mult. De ce să îi respectăm pe oamenii bătrâni și să le cedăm locul în autobuz? De ce să ajutăm o bătrână care are multe sacoșe? De ce să îi dăm o mână de ajutor ca să urce sau să coboare din autobuz? De ce? De ce? Cu ce mă aleg?

Nu o să uit niciodată o întâmplare pe această temă. Eram în autobuz și o bătrână mi-a cerut să îi șterg niște numere sau mesaje din telefon, nu mai știu exact.

Normal că pentru mine era un fleac, dar când am terminat, a căutat prin geantă, a scos un portofel și m-a întrebat: „Cât îți datorez?”. M-am „înmuiat” la faza asta. Bineînțeles că nu i-am luat nici un ban pentru atâta lucru, dar dacă ar fi fost altcineva în locul meu, nu s-ar fi întâmplat așa. Ar fi profitat. Așa că, faceți cât mai mult bine chiar și față de necunoscuți deoarece, toate acestea, sunt scrise undeva și la final, se va face o socoteală.

Așa că, pentru ce să mă mai uit la știri dacă realitatea e cel mai bun mediu în care vezi pe pielea ta toate aceste lucruri. Din păcate, de ce să ne mai mințim?

Societatea noastră se degradează pe zi ce trece și se pierd valori și principii importante. Nu mai avem reguli. Nu ne mai pasă de nimeni și de nimic, numai noi să fim fericiți. Ne mințim unii pe alții, cerșim după iubire de la necunoscuți pentru că nu știm cum se simte cu adevărat, aveam măști sociale care ne modelează imaginea în societate.

Așa ajungem cum vreți voi, nu cum am vrea noi să fim cu adevărat, alt lucru care mi se pare foarte crud, dar cu care, chiar și eu mă confrunt.

Într-o zi, stăteam cu mama și cu tata și el a spus: „Noi eram pe <<uliți>>, ne jucam de-a-v-ați-ascunselea, fotbal, ne dădeam cu sania” și încă altele. „Copiii din ziua de astăzi, se ascund în fața telefonului, nu mai ies cu prietenii dar și când o fac, sunt cu ochii în telefon în loc să vorbească”.

Drept să spun, m-au marcat aceste cuvinte și mi-am pus un mare semn de întrebare în minte la adresa acestui subiect.

Am ajuns marionetele societății, viața ni se duce pe un fir subțire, unii cad și nu se vor mai regăsi niciodată. Sau, în cazul fericit, cei care au căzut de nenumărate ori și care și-au găsit mereu drumul pe acel subțire.

Dragilor, nu vă mințiți pe față, fiindcă se va afla într-o bună zi și cel mai important, faceți tot ce puteți pentru a ține această societate într-o balanță, faceți lucruri bune și încercați să fiți cum sunteți cu adevărat și să nu faceți lucruri de care nu sunteți mândri, lucruri care sunt făcute pentru a fi făcute!

 

Anca Pușcaș

Elevă la „Colegiul Național Andrei Mureșanu”, clasa a XI-a, profil științe sociale. Îmi place să citesc, să călătoresc, să ascult muzică, dar principalul hobby este scrisul. O nouă provocare pentru mine a fost implicarea în POV21 din vara anului 2019.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*