Dans de putere

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

Hai să ne-aruncăm de pe un pod. Amândoi, și-apoi vedem în final care moare. De n-am murit deja de-atâtea ori. De nu ne-am injectat cu ură până la refuz. Cu dragoste. Cu clape-n miez de noapte. Mă ierți că sunt. Că nu îți sunt. Te iert că-mi ești doar zgomot de fundal.

Să ne-aruncăm în noapte. Un salt cu mașina în gol. Un urlet. Ultim zbor. Aruncă-mă pe mine înainte. Te poți salva. Sau eu mai pot. Înnebunim de dor. Înnebunim oricum. Îndreaptă-ți spatele, ca să-mi îndrept și eu privirea. N-am fost nicicând greșită. Poate doar pașii mei au calculat greșit distanța pân’ la dragoste.

Mai știi când am băut în noapte în mașină? M-am îmbătat ca o tâmpită, dar nu mai cred că de la vin. M-am îmbătat cu hanoracul tău în care-am respirat fără să mă sufoc.

Să plec în noapte ca să urlu. Asta mi-aș mai dori, dar tu mă chemi să ne-aruncăm în gol. Atâtea clipe-n față care se cer trăite și parcă nu putem. Mușcă din noi ceea ce ne mai face oameni.

Ești slab. Chinezărie de bărbat. Ți-aș pune-o mână pe frunte ca să-mi dau seama de ai febră, dar pur și simplu nu mă lași. Sau de mă lași, ești rece, ești inert. Și-n mine cântă viața. Eu nu ți-am spus nicicând că te iubesc. Și aș fi vrut, fiindcă delirul îl dau clipele în care ne privim în ochi și doar ne spunem. Dar ce ne spunem dintre ziduri?

Aruncă-mă în gol sau dă-mi foc, de te temi să sari cu mine. Aprinde-mi părul, c-oricum port flăcări în el. Te-aș fi ținut în brațe nopți și zile. Să știu că ești ok. Să știi că ești iubit. Și protejat. Să știi că ai o lume lângă tine. Doi ochi albaștri ce ar ucide pentru siguranța ta.

Ești tu bărbat? Sau eu femeie? Sunt eu nebună? Sau tu o victimă a sorții? De unde-ți iei puterea?

E-un dans în doi pe care nu știm cine îl conduce. Te las pe tine, de dragul de a te vedea bărbat. Că ești bărbat doar când te las, doar când ai pârghiile necesare. Și știi că-n viața asta nu caut să forțez nimic. Dar pur și simplu hint-urile, pe care ți le-am dat singură, m-au aruncat spre fericire.

Aruncă-mă spre moarte acum. De ai curaj. De poți să-ți fii până la capăt. Noi nu ne-asemănăm. Și chiar dac-am făcut-o, a fost doar o repriză. Doar un moment în care ne-am văzut așa cum suntem. Sau cum vrem să părem. Eu am văzut în tine nebunia. Deși ești bleg. Dar când în vene port dezastru, normal c-aleg să dorm în noapte cu nebuni.

Tu ai văzut în mine naiba știe ce. Poate-un moment. Dar ce moment frumos am fost. Ce frunze mi-ai cules în toamnă de pe chip. Ce gemete mi-ai adunat din piept. Ce mulți pași m-ai împins să fac, într-un final… doar ca să plec și să mă rup de tine.

Nici n-am fost prea legați. Eu nu mă înfășor aiurea-n oameni. Dar știu c-ai vrut să simți că ești bărbat, așa c-am fost într-un final femeie pentru tine.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi