Cum schimbi din oameni mari în niște copii?

"în Diverse" "de POV21"

Dă-i românului o mână și ți-o va strânge cu putere, ba chiar va bate palma cu tine de sus în jos, să își arate supremația prin gesturi simple, psihologice, dar de impact. Dă-i românului un loc de muncă și o să-ți muncească o perioadă, după care va crede că-l iei de prost (poate așa și este). Dar cum reușești să schimbi din oameni mari în niște copii? Dă-i românului fotbal.

Da, este chiar simplu. Dă-i românului fotbal. Asistăm la cea mai istorică și categorică dovadă a performanței zilele acestea când tinerii de la echipa națională a României -U21 s-au calificat mai departe în semifinalele EURO U21 2019, Italia, dintr-o grupă cu o campioană mondială și europeană, o echipă care are jumătate din jucători la seniorii care au ieșit campioni mondiali si o echipă care la seniori au atins performanța de a fi vicecampioni mondiali, tot anul trecut. Este vorba despre Anglia, Franța și Croația, echipe din primele două urne, capi de serie și favorite la titlu (mai mult Franța si Anglia).

Nimeni nu ne dădea o șansă, mai ales că suma de transferuri pe care le posedă jucătorii noștri în total este undeva la 46 milioane euro. Croații au de două ori mai mult, iar englezii și francezii, nu mai zic, 261 milioane euro și 366 milioane euro.

Eram văzuți ca out din competiție, dar minunile pe care le-au făcut tinerii de la U21 au dat liber românului să se bată din nou în piept cu realizările echipei naționale. Croația a încasat patru goluri de la Pușcaș, Hagi, Băluță și Petre, dar au primit un singur gol, apoi a venit sperietoarea de români, Anglia, căruia i-am dat tot patru ,,boabe” și am primit două într-un meci infernal, dar surpiza care a ațintit iubitorii sportului de la nivel mondial a fost egalul cu Franța, echipa care emitea cele mai mari pretenții.

Nu ți se pare destul? România a câștigat o grupă cu Croația, Anglia și Franța, s-a calificat cu echipa după 64 de ani de pauză la Olimpiada de la Tokyo 2020, are cel mai bun atac după cel german, cea mai bună defensivă, doi jucători aleși în unsprezecele perfect al turneului, s-a calificat în semifinalele EURO U21 2019 și… din codașă a devenit revelația competiției.

Cum toate ne merg așa de bine și de frumos, am uitat că există o cauză fixă și de nepătruns. Se numește Gheorghe Hagi, este sărac din punct de vedere financiar (declarația sa), dar este cel mai fericit bătrân pentru că are trei sute de copii și doi legitimi. Unul dintre ei a scris Istorie în cele trei partide, plus calificările pentru Euro.

În echipa sa, Viitorul, Hagi este și președinte, și manager, și antrenor cu echipa din Liga 1 cu cea mai mică medie de vârstă din campionatul românesc de multă vreme, care, ca o ironie a sorții sau o demonstrație de putere a tineretului, a cucerit titlul acum doi ani și așa s-a născut Ajax de România.

În urmă cu nouă ani, Regele fotbalului românesc a declarat că peste zece ani, la echipa națională va avea o echipă întreagă formată de el. S-a grăbit și acum, după nouă ani, România U21 are unsprezece fotbaliști formați de Maradona din Carpați.

Cu mulți bani investiți și pierduți, i-a susținut din tribune unde nici camerele de luat vederi nu l-au găsit, decât foarte greu, iar acest monstru sacru al sportului zâmbea, se bucura și sărea la fiecare gol, printre persoanele care au venit doar ca simpli spectatori. Niciun bodyguard, niciun zid de oameni în jurul lui. Singur. Curajos, mândru că a făcut ceva pentru oameni.

Bucuria continuă după douăzeci de ani de la retragerea de la echipa națională, unde în ultimul meci a încasat un roșu pe nedrept și s-a retras oricum, dar nu așa cum ar fi trebuit să se retragă cel mai mare fotbalist de la acele vremuri (pe lângă Pelè și Maradona).

Ne încântă prin copiii minunați care se vede că au crescut cu o vedetă internațională, dar modestă, și au pe ici, pe colo, ciupituri din tehnica bătrânei statui a performanței.

Cum s-au transformat oamenii mari în niște copii?

După trei rezultate pozitive și neașteptate, românii s-au schimbat din pesimiști convinși, uneori nedrepți cu acești copii, în mielușei anti-păcat cu dorință de a-și susține echipa. Nu se opresc aici, ci încep afirmațiile aberante prin care nu am trecut de meciul cu Germania, dar ne vedem jucând semifinala cu o fostă campioană mondială și europeană, Spania.

Am urmărit ca suporter devotat sportului în general, această echipă de valori colective, nu individuale, cu ușoare urme de egoism frustrant pentru coechipieri și în paralel am urmărit presa. La fiecare victorie, românașii noștri internauți rupeau tastele de la tastatură cu injurii și cuvinte grele unde nu le arătau compasiune, susținere sau un lucru cât de cât motivator, ci îi demolau pe jucători.

Acum, după trei surprize, românul este mulțumit! Oamenii mari care se credeau experți în tehnică și tactică fotbalistică și îi târau printr-o mocirlă plumbuită pe tinerii de la U21, sunt suporteri devotați, cu steagul cusut de inimă, cu imnul învățat la dunguliță, cu tricolorul desenat pe față, cu plămânii tari, gata să strige un „GOL” de să o trezească pe tanti Geta de la etajul 1 care doarme la ora 19:00.

Acum, oamenii mari sunt copii mici. Stau în fața televizoarelor ca la mondialele din ’94 și ’98 să vadă, nu cum joacă naționala, ci cum câștigă. Nu se mai acceptă niciun pas înapoi, trebuie să câștigăm războiul!

Bine, măi, ipocritule, dar trei redute de talie mondială nu-ți ajung? Unde mai bag că ți s-a demonstrat că fotbal se cunoaște. Nu ai un pic de rușine când îi dezbraci moral pe copiii ăia și apoi le pupi ușor rănile, în semn de prețuire și iertare?

Nu cred că suntem singurul popor în halul ăsta de egoiști, ipocriți și prost educați, dar cred că trebuia să se implementeze în școli o oră în care toți copiii să joace „Nu te supăra, frate!”. Poate că așa, știau și să ia de bună o victorie, și să încaseze o înfrângere, dar cel mai mult- trebuie să știe când să fie mai devotat și mai implicat, nu să se lase baltă!

Peterlin Cristian-Raul are 17 ani, studiază la Colegiul Național „Andrei Mureşanu” elev în clasa a XI-a, profil filologie. Este pasionat de teatru şi este un iubitor înrăit al istoriei, pe care o povesteşte şi o învață cu drag. Îi plac filmele vechi, cărțile și poezia contemporană. Încearcă să fie critic, ironic și ludic, caracteristici pe care le regăsim în articolele sale cu subiecte controversate, dar cu o abordare relaxată. Visează să devină jurnalist.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Scuze, am prieten!

De câte ori vi s-a întâmplat să vedeți o tipă mișto – 

Madrugada

dacă aş putea desena un arc peste noaptea asta mi s-ar dilata
Du-te la Sus