gata, nu mai port ochelari
m-am săturat să văd altă lume
lumini
distorsionate
gata să-mi închidă universul și să mă lase
sterp de amintiri.
fasciculul de lumină îmi pătrunde prin lentile
și-mi atinge ușor pata galbenă deplasată
îmi provoacă urlete mute, de interior
ochiul mi se zbate
mușchii
mă dor de la atâta privit în gol.
sunt captiv în lumea învelită în sticlă
care se murdărește repede
care se zgârie și care mă ajută doar
să rămân fără un eu personal.