O scrisoare pierdută

O scrisoare pierdută – Relația dintre două personaje aparținând unei opere dramatice scrise de I.L. Caragiale: Nae Cațavencu și Zoe Trahanache

"în BAC" "de POV21"

Comediile lui I.L. Caragiale sunt inspirate din realitatea secolului al XIX-lea – era contemporană scriitorului, însă aduc în fața spectatorilor un univers comic de eternă actualitate. Comedia O scrisoare pierdută, publicată în anul 1884, este o operă dramatică reprezentativă pentru creația dramaturgului și pentru evoluția ulterioară a teatrului românesc.

O pereche inedită de personaje este  Zoe Trahanache şi Nae Cațavencu, care fac parte din tabere politice adversare, dar care, paradoxal, vor fi alături atunci când interesele le-o dictează. Statutul social al personajelor este dezvăluit de autor încă de la început prin enumerarea personajelor în cadrul notelor de autor, dar este completat pe parcursul acțiunii cu detalii ce reies din replicile acestora. În egală măsură, acțiunea conturează atât statutul moral, cât și cel psihologic al celor doi.


1.1 Nae Cațavencu, avocat, directorul ziarului „Răcnetul Carpaților”, șeful opoziției politice din județ, fondator şi președinte al Societății Enciclopedice „Aurora Economică Română”, întruchipează tipul arivistului şi al demagogului ambițios, lipsit de scrupule și care vrea cu orice preț să obțină un statut social mai bun.

Statutul său moral și psihologic se conturează pe parcursul acțiunii. Cațavencu vrea să pară un cetățean onorabil, obligat prin statutul de ziarist să informeze opinia publică despre moravurile amoroase ale prefectului, dar în esență este un șantajist josnic, folosind scrisoarea ca unealtă pentru parvenirea politică: „Vreau… mandatul de deputat, iată ce vreau: nimic altceva!”. În ambiția sa nemărginită de a ocupa un loc în Parlament, Cațavencu nu se sfiește să cerșească postul de deputat în schimbul scrisorii, recurgând la șantaj. Are o ușurință deosebită de a vorbi mult, fără a spune nimic, într-un limbaj în care se evidențiază o cultură amputată și caraghioasă. Parvenit și impostor, se conduce după deviza scopul scuză mijloacele, pusă însă, din cauza inculturii, pe seama nemuritorului Gambetta, pe care îl confundă cu Machiavelli.

1.2 Zoe Trahanache, soția lui Zaharia Trahanache, reprezintă tipul femeii cochete, adulterină.

Inteligentă și voluntară, Zoe are o mare putere, fiindcă îl poate influența atât pe Trahanache, care îi este soț, cât și pe Tipătescu, care îi este amant. La fel ca Nae Cațavencu, este obsedată de a câștiga o poziție socială avantajoasă, chiar dacă aceasta este întărită de o legătură extraconjugală. În relația cu Tipătescu, îndrăgostit este prefectul și nu Zoe, pentru că, atunci când sunt în pericol să li se dezvăluie relația, el îi propune să fugă împreună, lucru pe care ea îl refuză categoric.

Zoe este mânată de dorința de a domina pe plan social, de a fi mereu admirată pentru frumusețea ei, dar mai ales pentru poziția ei socială. Este permanent lucidă și nu se lasă pradă sentimentelor, un singur moment din toată piesa fiind cu adevărat emoționată, atunci când primește înapoi scrisoarea. Recâștigându-și fericirea periclitată o clipă, femeia își permite să îl încurajeze voalat pe Cațavencu, care este de fapt persoana pe care o respectă cel mai mult, fiindcă în el vede categoria de oameni din care face parte și ea. Legătura dintre Zoe și Trahanache este una mai mult convențională, fiindcă și ea și el știu foarte bine că au un singur scop: câștigul pe plan social. Într-o lume a bărbaților, Zoe Trahanache e un personaj memorabil care-și folosește farmecele pentru a obține ce-și dorește.


Relația dintre Cațavencu și Zoe Trahanache este singura care evoluează pe parcursul comediei. Dacă inițial Cațavencu pare a deține controlul, aflându-se în posesia scrisorii pierdute de Zoe și fiind cel care pune condiții, în final centrul de putere se schimbă.
2.1 Relevantă în acest sens este scena X din actul II, în care Cațavencu și Zoe se întâlnesc în casa lui Tipătescu.

După întrevederea de dimineață în cadrul căreia avocatul o anunțase că, dacă nu va fi susținut în alegeri, va publica scrisoarea ce demonstra relația imorală dintre ea și prefect, femeia adoptă o atitudine imploratoare, aceasta reieșind din indicațiile scenice (rugătoare și foarte emoționată), dar și din limbaj: „Domnule Cațavencu, în sfârșit dumneata ești un om cuminte, un om practic”. Atitudinea lui Cațavencu este aceea a unui om decis să nu cedeze: „Nu încap scuze, cucoană”, dar, în cele din urmă, acceptă propunerea Zoei.

2.2 Finalul scenei VIII și scena IX sunt semnificative pentru evoluția relației deoarece surprind schimbarea raporturilor dintre personaje.

În timp ce Cetățeanul turmentat este condus de Zoe spre ieșire, Cațavencu, înțelegând că momentul lui de glorie s-a sfârșit, își schimbă atitudinea, indicația scenică fiind relevantă în acest sens (la fiecare pas al Zoei, Cațavencu se-ndoaie de încheieturi; el cade în genunchi). Umil, imploră iertare: „Iartă-mă, iartă-mă…”, în timp ce Zoe se repliază și adoptă o atitudine de superioritate ce reiese, în primul rând, din replica ei: „Ești un om rău… mi-ai dovedit-o… Eu sunt o femeie bună… am să ți-o dovedesc. Acuma sunt fericită… Puțin îmi pasă dacă ai vrut să-mi faci rău și n-ai putut”.


3.1 Un prim element de structură relevant pentru relația dintre cei doi este conflictul dramatic principal.

Conflictul din „O scrisoare pierdută” este unul exterior și constă în confruntarea pentru puterea politică a două forțe opuse: una condusă de Cațavencu și „intelectualii independenți” din redacția ziarului Răcnetul Carpaților și cealaltă susținută de Zaharia Trahanache și prefectul Tipătescu.

În conflictul acesta se află și Zoe, care îl generează de altfel și care, dacă la început se simte pierdută și  fără scăpare, în cele din urmă îl domină pe Cațavencu și îl supune unei probe a caracterului său. În momentul în care acest conflict politic devine violent, din cauza degenerării în scandal a discuției dintre Cațavencu și Tipătescu, Zoe temperează situația conflictuală și, cu calm aparent, îi promite lui Cațavencu mandatul de deputat în schimbul scrisorii: „eu te aleg, eu și cu bărbatul meu; mie să-mi dai scrisoarea”.

3.2 În analiza relației dintre Zoe și Cațavencu, un rol important îl are acțiunea, care se desfășoară într-un ritm alert și cuprinde o serie de întâmplări legate de o farsă electorală.

Avocatul intră în posesia scrisorii de dragoste pe care Tipătescu, prefectul județului, i-o trimite amantei sale, Zoe Trahanache, și o folosește ca instrument de șantaj cu scopul de a-și împlini visul de a deveni deputat. Considerându-se invincibil, Cațavencu nu cedează în fața propunerilor prefectului, rămânând ferm pe poziție, dar, după ce pierde scrisoarea în timpul scandalului de la finalul adunării din sala primăriei, acesta dispare, ca apoi să reapară umilit în fața Zoei.

În evoluția relației dintre cele două personaje se reflectă ideea conform căreia în epoca în care este plasată acțiunea singurul lucru care contează este interesul personal, așa cum, de altfel, afirmă și Trahanache: „A! ce coruptă soțietate!… Nu mai e moral, nu mai sunt prințipuri, nu mai e nimic: enteresul și iar enteresul…”. Astfel, interesul lui Cațavencu de a ocupa un fotoliu de deputat în Cameră îl face să profite de scrisoarea pierdută de Zoe și să amenințe cu șantajul, în timp ce Zoe acceptă să-l susțină în alegeri pentru a-și apăra imaginea.


Opera dramatică O scrisoare pierdută este o comedie complexă și rafinată, păstrându-și valențele dincolo de trecerea timpului. În pofida faptului că orice comedie ascunde și o dramă, aceasta are menirea de a delecta și de a critica moravurile și decăderea socială cu scopul de a le îndrepta.

 

*Urmăriți liniile groase care separă cele trei repere esențiale pentru structurarea lucrării*

 

Pentru celelate două eseuri ce țin de „O scrisoare pierdută”, dați click aici: „Construcția unui Personaj – Nae Cațavencu” sau „Particularități ale unui text dramatic scris de I.L. Caragiale”

Absolvent al Colegiului Național Liviu Rebreanu - Chitarist - Pianist - Producător muzical - Robotician - Student la Mecatronică și Robotică în cadrul Univerității Tehnice Cluj Napoca - Pasionat de psihologie - Convins că psihicul uman este doar suma unor ecuații predefinite - Face parte din echipa POV21 din Aprilie 2017 și dorește să schimbe lumea prin puterea exemplului, a bunătății și a muncii susținute - Consideră că toți oamenii merită șanse egale, dar că nu toți sunt cu adevărat egali

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi