Îndemn

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"
Nu uita că la fel cum marea își găsește mereu stânca
Și tu îți vei găsi sufletul pierdut printre raze de nisip
Nu uită că la fel cum cerul zâmbește invers printr-un curcubeu
Și tu îți vei găsi puterea să răzbați după victimele propriului război,
Decedații fiind de fapt sentimentele și conștiința.
Nu uita că atunci când plutești într-o gaură neagră de singurătate
Ai sufletul tău… apărat de o armură sub formă de trup.
Nu uita că atunci când se stinge lumina și împietrești în întuneric,
Ai o flacără ascunsă sub torace mai luminoasă decât însuși tot Sistemul Solar.
Dar nu..
N-o să mai folosesc verbele la negativ,
Mă face să mă simt negativă;
Imaginează-ți că atunci când soarele iese din mare într-o dimineață răcoroasă
Îți zâmbește și îți zice: ,,Bună dimineața!”
Vei crede că am nevoie de un psihiatru, dar
Ce frumoasă ar fi lumea dacă toți ne-am imagina asta…
Parcă ne-am bucura mai mult dimineața
Nu crezi?
Las-o baltă… sunt doar idei naive
Ale unui copil care încă vede
Culorile răsăritului…
Văd roz,
De fapt nu,
Vad bucurie…
Vad portocaliu
Reformulez, văd căldură…
Voi nu o vedeți?
De ce nu o vedeți?
V-aș îndemna să mergeți la oftalmologie
Dar problema vine din flacăra aia de care ți-am spus mai devreme
Mai ții minte? Sau deja ai respirat prea adânc
Și ai stins-o?
Daria Ana Maria

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*