Alfa and Omega, universul

Universul între Alfa și Omega – O scrisoare

"în Poezie și literatură/Texte" by

Universul meu și însăși rațiunea cu care îl observ și conștientizez au început și s-au sfârșit cu tine.

Tu ești incipitul și deznodământul, nașterea și decesul, Big Bang-ul și Big Crunch-ul. Cu tine a început mizera mea călătorie spre lumină și prin influența ta am atins-o.

Însăși cerebralitatea construcției mele derivă din dorința acerbă de a mă ridica la nivelul tău. Mi-au crescut aripi de la cât am sărit de pe stânci ca să învăț și eu să zbor ca tine, dar – tu nu zburai…

Tu erai în cădere liberă, dar eu nu am avut cum să știu. Universul îmi e limitat de cunoștințele pe care le posed la orice moment dat. Pe vremea aceea nu știam de unde veneai, iar direcția ta o imaginam lipită de a mea.

N-am greșit. Nici măcar pentru o secundă.

Viața noastră s-a dovedit însăși fundamentul existenței: ca o structură dublu helicoidală de ADN, reprezentată în plan, traiectoriile noastre prin „Marele Tablou” se întretaie ciclic, de fiecare dată când am fi pe punctul de a ne depărta, o forță misterioasă ne apropie.

Să fie dragoste? Îmi place să cred asta, deși ar fi un lucru prea grandios pentru ca mintea mea limitată să poată cuprinde. Prefer să mă rezum la a da vina pe destin.

Da… destin. Frumos cuvânt! Te poți folosi de el ca să obții orice de la oricine. Te poți consola în orice circumstanță zicându-ți: „Așa a vrut Dumnezeu.”

Dar cine e Dumnezeu ăsta? Cine se crede el să facă ce vrea cu viața mea…?

Eu sunt Dumnezeu

Eu sunt Demiurgul în Universul MEU. Eu sunt ceea ce vreau să fiu. Eu sunt ceea ce mă face să sufăr, ceea ce mă face să râd, ceea ce mă face să surâd sau să îmi cerșesc sfârșitul. Orice trăiesc în singurătatea mea se rezumă doar la mine.

Dar tu ești Dumnezeul propriului tău Univers… Dacă ne-am uni, care dintre noi ar fi dispus să renunțe la divinitate? Îmi place să cred că aș fi, însă mi-ar plăcea mai mult să îmi folosesc puterea deplină ca să te aduc mereu lângă mine. Cred că îmi iese.

Dar, ce ar fi să renunțăm amândoi?

Universul nostru ar avea altă Scriere Sfântă:

„Tu ești Alfa, iar eu sunt Omega. Ceea ce din tine se va naște, eu voi conduce pe drumul vieții până la moarte, iar cui îi este sete îi vom da fără plată din izvorul apei vieții. Căci așa cum însăși apa există unde se întâlnește hidrogenul cu oxigenul, așa apare viața acolo unde un drum se întretaie la nesfârșit cu altul.”

Și sper ca asta să nu se schimbe vreodată…

Absolvent al Colegiului Național Liviu Rebreanu - Chitarist - Pianist - Producător muzical - Robotician - Student la Mecatronică și Robotică în cadrul Univerității Tehnice Cluj Napoca - Pasionat de psihologie - Convins că psihicul uman este doar suma unor ecuații predefinite - Face parte din echipa POV21 din Aprilie 2017 și dorește să schimbe lumea prin puterea exemplului, a bunătății și a muncii susținute - Consideră că toți oamenii merită șanse egale, dar că nu toți sunt cu adevărat egali

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Fata din oglindă

Fata din oglindă

Îndrăgostește-te de cineva care te cunoaște cu adevărat. Ce zici de propria
Te caut...

Te caut…

O mie de luni de pe cer n-ar putea să-mi aducă Înapoi
Libertatea

Libertatea

Am umărul gol și mă simt indecentă, Cu inima fugită dar tot
Rigor mortis

Rigor mortis

E caniculă, afară tună. Un strigăt mut în urlete se pierde, Zăcând
Derulează înapoi