Când te condamnă

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

când te condamnă
stâlp de piatră
în piața mare din oraș
îmbetonat, înlănțuit
împâmăntat și pironit
asculți ploaia
aștepți ultimul tramvai seara
și plângi:
dimineața vine din sens opus
și se aude mult mai tare
șinuitul său

ți-e emoție că te vor scoate
ești vechi
ai ruginit atemporal pe aripi
societatea te urăște
poate că acum în biroul primăriei
decid să te înlocuiască
cu aluminiu și cu sticlă

mai stă un strop de azi
agățat de cetârna istoriei
și tramvaiul ce a trecut înspre depou
nu se mai întoarce

 

Kevin Iovănescu

Tags:

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Cu bluza ta la piept

Îţi mai aduci aminte ? Stăteam în pragul uşii şi plângeam, Ţi-ai

Fii absent

De ce mă privești acum? Ne uităm unul la celălalt, dar nu

Îndemn

Nu uita că la fel cum marea își găsește mereu stânca Și
Du-te la Sus