Când te condamnă

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

când te condamnă
stâlp de piatră
în piața mare din oraș
îmbetonat, înlănțuit
împâmăntat și pironit
asculți ploaia
aștepți ultimul tramvai seara
și plângi:
dimineața vine din sens opus
și se aude mult mai tare
șinuitul său

ți-e emoție că te vor scoate
ești vechi
ai ruginit atemporal pe aripi
societatea te urăște
poate că acum în biroul primăriei
decid să te înlocuiască
cu aluminiu și cu sticlă

mai stă un strop de azi
agățat de cetârna istoriei
și tramvaiul ce a trecut înspre depou
nu se mai întoarce

 

Kevin Iovănescu

Tags:

Student în anul 2 al Facultății de Litere din cadrul Universității "Babeș-Bolyai" Cluj-Napoca - specializarea română-norvegiană - scrie poezie și proză de la 12 ani - pasionat de pescuit sportiv și de performanță - campion al unor concursuri locale si județene - fost redactor-șef al revistei liceale "Huniade" - interesat de cultura si limba norvegiană, studiile filosofiei moderne și gramatica limbii române

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Privind-o pe Eve

– Vei cânta și la noul meu restaurant, rostise ștergându-și fruntea lată
Ajun de Sânziene

Ajun de Sânziene

Mergeam alene, cu pași tărăgănați, Purtat de nostalgia serii… În noaptea caldă,
De ce

Peticele vieții

De ce pot oamenii de lângă tine să îți schimbe viziunea față
Du-te la Sus