Când te condamnă

"în Poezie și literatură/Texte" by

când te condamnă
stâlp de piatră
în piața mare din oraș
îmbetonat, înlănțuit
împâmăntat și pironit
asculți ploaia
aștepți ultimul tramvai seara
și plângi:
dimineața vine din sens opus
și se aude mult mai tare
șinuitul său

ți-e emoție că te vor scoate
ești vechi
ai ruginit atemporal pe aripi
societatea te urăște
poate că acum în biroul primăriei
decid să te înlocuiască
cu aluminiu și cu sticlă

mai stă un strop de azi
agățat de cetârna istoriei
și tramvaiul ce a trecut înspre depou
nu se mai întoarce

 

Kevin Iovănescu

Student în anul 2 al Facultății de Litere din cadrul Universității "Babeș-Bolyai" Cluj-Napoca - specializarea română-norvegiană - scrie poezie și proză de la 12 ani - pasionat de pescuit sportiv și de performanță - campion al unor concursuri locale si județene - fost redactor-șef al revistei liceale "Huniade" - interesat de cultura si limba norvegiană, studiile filosofiei moderne și gramatica limbii române

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Fata din oglindă

Fata din oglindă

Îndrăgostește-te de cineva care te cunoaște cu adevărat. Ce zici de propria
Te caut...

Te caut…

O mie de luni de pe cer n-ar putea să-mi aducă Înapoi
Libertatea

Libertatea

Am umărul gol și mă simt indecentă, Cu inima fugită dar tot
Rigor mortis

Rigor mortis

E caniculă, afară tună. Un strigăt mut în urlete se pierde, Zăcând
Tags:
Derulează înapoi