Cum să ai timp de distracție când ai examene

"în De simțit/Timp liber" "de POV21"

Mă… nu are rost să mă ascund. Mă consider o persoană cu inutil de multe pasiuni: jurnalism, televiziune, robotică, literatură, sală (apară-mă, Doamne, de grăsimi!) și mai ales, muzică.

Peste toate acestea, mai sufăr și de sindromul „Vine BAC-ul, bre, învață!” așa că menținerea echilibrului între toate aspectele e o adevărată artă.

Nu trece o zi fără să am contact cu oricare dintre pasiunile mele.

Asta e pentru că vreau să progresez la toate simultan, astfel încât, mai târziu, să pot avea o paletă mai largă de job-uri din care să pot alege, pentru că mă recomandă CV-ul ca un „Jack-of-all-trades”.

Nu trece o zi fără să cânt la chitară.

Fie că lucrez la viitorul meu album, fie că toc niște exerciții de tehnică sau frec menta în stil imperial cu instrumentul în brațe, cumva eu am contact cu muzica. La fel, nu trece o zi fără să îmi pregătesc ceva detaliu la emisiune, să schițez ceva științific sau să fac ceva exerciții fizice (măcar brihanul să plece).

Nu trece o zi nici fără să repet ceva la una dintre cele trei materii de BAC (în cazul meu, matematică, limba română și fizică), pentru că, de’, s-a descoperit că pentru unii semințele au gust mult mai bun după ce iei examenul cu notă mare… măcar până în prima sesiune. Detest însă munca hei-rup-istă. Ruptul coloanei nu mă prea caracterizează.

Astea fiind spuse, secretul constă în chestia aia de care aproape nimeni nu știe numită MICROMANAGEMENT.

Pe scurt, înseamnă să îți alegi un scop final și o perioadă de timp, respectiv să calculezi de câți pași ai nevoie ca să atingi țelul spre care tinzi și care sunt aceia. Voi ilustra conceptul printr-un exemplu banal, dar pe care cred că îl veți înțelege cu ușurință:

Presupunem că eu vreau să bat recordul mondial la numărul de flotări executate în 24 de ore, care e de 40.001 bucăți. Cred că e la mintea cocoșului că nu am absolut nici o șansă să mă apuc din neant și 24 de ore să mă tot flexez pe podea de parcă aș face vreun videoclip la o piesă trap.

Cu toate astea, dacă sunt consecvent și ambițios, pot să fac asta în etape; în fiecare zi executând ceva mai multe flotări decât în ziua precedentă. Astfel, nu o să resimt panta ascendentă a exercițiilor și finalul o să survină natural.

Șmecheria e că dacă îți atingi zilnic scopul, niciodată nu vei fi dezamăgit de tine.

Pur și simplu stima ta de sine se reîmprospătează în fiecare zi în care TU depășești un obstacol autoimpus și care evoluează progresiv în dificultate. Dacă faci asta, BAM! Aproape că ești mândru de tine. Doar TU poți să devii ceea ce vrei să devii și tocmai de aia trebuie să fii critic, dar să nu te supraestimezi și să simți că eșuezi mereu.

Aici dificultatea este în a trece de pragul de 33% din efortul total. Am descoperit, din propria experiență, că în prima treime din timpul de lucru te frustrezi cel mai repede și ești cel mai predispus să renunți.

Ca să rămâi consecvent, o agendă ar putea fi foarte utilă. Utilizarea alarmelor puse strategic, a memento-urilor, respectiv a aplicațiilor precum TRELLO pot facilita enorm structurarea unui program coerent de care să te poți ține în ceea ce faci.

Metoda mea preferată este un jurnal de lucru.

În sine e o agendă, în care scrii zilnic etapa la care ai ajuns din traseul pe care ți l-ai construit, precum și observații importante.

De exemplu: „Azi, 7 Iunie 2019 am rezolvat Testele 2 și 3 din culegerea de mate pentru BAC. Testul 3 a fost absurd de greu. Nu cred că vine așa ceva la BAC… sper?” Astfel, te poți chiar autoironiza puțin ca să te mai detașezi de la consumul nervos.

Nu uitați, dragilor: scrisul face bine la nervi… cel puțin comparativ cu altele.

În afară de toate de până acum, mai există un aspect important. Trebuie să conștientizezi că ai ritmul tău și că e diferit de al tocilarului cu care te tot compară mă-ta.

Ești un personaj unic, iar povestea ta e originală. Esențial e să continui mereu să o scrii.

Așa că adu-ți aminte cine ți-ai dorit mereu să fii. Caută-ți un idol și vezi cum a ajuns unde e. Fă-ți un plan de atac și ia cu asalt problema, cu inima în dinți și mânat de ambiție. Tu ești propriul tău ghid prin viață.

Nu te pierde!

Absolvent al Colegiului Național Liviu Rebreanu - Chitarist - Pianist - Producător muzical - Robotician - Student la Mecatronică și Robotică în cadrul Univerității Tehnice Cluj Napoca - Pasionat de psihologie - Convins că psihicul uman este doar suma unor ecuații predefinite - Face parte din echipa POV21 din Aprilie 2017 și dorește să schimbe lumea prin puterea exemplului, a bunătății și a muncii susținute - Consideră că toți oamenii merită șanse egale, dar că nu toți sunt cu adevărat egali

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi