Monștrii

"în Texte/Poezie și literatură" by

Sunt lucruri în viață care te fac să te gândești de ce nu ai investit mai mult timp în ele. Lucruri precum note, talente, vise, sentimente… persoane. Aceste lucruri te fac în prezent să te întrebi dacă ar fi fost diferit ceva dacă te-ai fi axat mai mult pe ele.

Se iubeau, dar în același timp nu puteau să stea în același loc mai mult de 10 minute, fiindcă începeau să se certe. Pe cât de aprofundat era sentimentul acela de dragoste, pe atât de rău își făceau unul altuia. Încercau mereu să ajungă la un comun acord, dar niciodată nu investeau timp în răbdare ca să poată fi pe aceeași lungime de undă. Nu puteau să investească timp în ceea ce însemnau „ei” ca un tot unitar.

Au ajuns să o ia pe drumuri diferite fiindcă nu erau capabili să investească timp în ei. Așa, unul a ajuns monstrul de sub pat… iar celălalt a ajuns monstrul din dulap. Atât de aproape unul de celălalt și totuși, bântuiau prin locuri diferite. Erau atât de aproape unul de celălalt, doar că în fiecare seară care trecea, ei se depărtau din ce în ce mai mult. Nu mai împărțeau același întuneric, nu mai împărțeau același pat, nu mai împărțeau nimic în afară de aer. Oriunde erau, tot respirau același aer.

Îi durea incredibil de mult și îi făcea să spere că, într-o zi, unul din ei o să dea un semn, fiindcă nu puteau să investească timp în ei, dar cu siguranță investeau timp în construirea unui orgoliu. Niciunul dintre ei nu voia să-l rănească pe celălalt, dar se răneau singuri și așa ajunseseră să trăiasca pentru durere. Au șters cu buretele momentele în care erau fericiți și tot ce își aminteau din ceea ce au fost erau doar momentele în care le curgea ura prin vene.

După ceva vreme, monstrul de sub pat și-a făcut bagajele și a plecat. Monstrul din dulap simțea cum i se frânge inima în două. Plecase departe și nu părea că se întoarce prea curând. Momentul în care acesta a plecat a fost ca un duș cu apă rece pentru monstrul din dulap. A stat, a cântărit situația, a plâns… până s-a decis să îi mai dea o șansă. Să le mai dea lor o șansă. Monstrul de sub pat a fost încântat de situație, au ajuns să se înțeleagă, să facă compromisuri, singura problemă era că erau atât de departe unul de celălalt, iar el nu știa când se întoarce.

Monstrul din dulap a răbdat mult, a așteptat să se întoarcă, a fost fericit pentru o perioadă, dorul parcă îi apropia mai mult, fiecare lacrimă care se scurgea pe obrazul lor era o dovadă de solidaritate unul față de celălalt.

Aveau răbdare, sperau că într-o zi totul o să fie bine, o să fie unul în brațele celuilalt, erau implicați, într-adevăr, investeau timp unul în celălalt, problema era că nu investeau cum trebuie, nu investeau pe viu, investeau de la mii de kilometri distanță. Durea extrem de tare. Știau că o să vină ziua în care se vor vedea, se vor împleti într-o îmbrățișare lungă și vor scoate scântei dintr-un sărut, care nu o să se termine prea curând. Erau nerăbdători să vină ziua în care să își spună cât de mult se iubesc, în timp ce se simt unul pe celălalt.

Monstrul de sub pat trebuia să se întoarcă curând. Erau fericiți. Extaziați. În sfârșit venise momentul în care se vor revedea. Dintr-o dată ceva s-a schimbat, s-a rupt ceva, conexiunea pe care o aveau începuse să piardă semnalul. Fix când el trebuia să se întoarcă au început să se certe, să ajungă la concluzii pripite și să forțeze timpul. Nu reușeau să investească în nimic, nu reușeau să se calmeze, nu reușeau să facă nimic din ceea ce își propuseră.

El s-a întors, dar s-a băgat înapoi sub pat, ea nici nu a mai încercat să-l scoată de acolo, s-a dus direct în dulap. Povestea lor nu o să ajungă la un sfârșit, o să fie mereu un capitol neîncheiat. Totuși, ce ar fi ieșit dacă doi monștri și-ar fi unit forțele? Dezastru. El a rămas să bântuie sub pat, ea a rămas să plângă în dulap. Îi așteaptă un viitor trist și depresiv plin de singurătate și nici o șansă ca aceștia să-și mai unească forțele. Ei bântuie acum în locuri diferite, încercând încă să se regăsească, uneori se mai întâlnesc și mereu se ceartă, chiar dacă în continuare se iubesc. O dragoste care nu se va împlini niciodată, fiind condamnați la un viitor de singurătate, doar pentru că nu au investit în propria lor fericire.

Investește în tot ceea ce te face fericit, în tot ceea ce îți dă speranță. Investește trup și suflet ca să guști din fericirea vieții fără să fii nevoit să bântui locuri singur.

Bălan Patricia-Ioana

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*