Sufocare în ritm (para)normal

"în Texte/Poezie și literatură" by

De un an de când te cunosc
obsesia s-a transformat în atașament mental. Poate e și iubire acolo
sau doar fosile

pentru că realitatea e cu totul alta – sunt un surplus de grăsime
m-am lipit
cu lobii urechilor rupți între balamale
așteptând să-ți aud umbra plecând de lângă mine
(incertitudinea că pot să-mi cos zilele
fără să le încurc)
senzația de sufocare aduce a final – în spațiul limitrof
lumina urcă pe perete –
cauciucul de pe brațe se strânge
venele vibrează în câmpul magnetic hemoglobinele obosite

de la atâta așteptare,
inaccesibilitatea pleacă la pachet cu
imaginația
prea obișnuită în acoperămânul sevrajului fin
fără memorie sau RAM de stocat în cuvinte,
apoi când le elimin pe toate
intuiesc că unul singur va rămâne:
(lat.)
memorandum.

Să-mi dau seama de asta a însemnat
scufundarea în poezie.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Tags:
Derulează înapoi