Atunci când totul se termină

"în Texte/Poezie și literatură" by

Aceasta este o scrisoare de rămas bun și nimic mai mult.

,,Am obosit, îmi simt corpul lipsit de energie și inima zbătându-se zadarnic. Toate sunt împotriva ei, creierul a ajuns să fie sleit de la gândul constant acaparat de ființa ta, ochii s-au săturat să fie inundați ori de câte ori îmi dispari din orizont, iar sângele mi-a ars toată pielea ce dorea atingerea ta. Știi că nu pot fi nici prea metaforic, nici prea obiectiv, ăsta sunt eu.

Toți sunt împotriva mea, în fiecare zi mi se reamintește să plec. Nici natura mea nu acceptă asta, dorește atingere și priviri păcătoase și dă orice ca să mă aducă acolo unde vrea ea. Ți-am promis că nu o să fiu ca El, știi tu prea bine. Dar e obositor să lupți împotriva naturii tale.

Poate aveai dreptate când spuneai că nu îmi pot schimba caracterul, că ăsta sunt eu și că ar fi mai bine să plec decât să îți mai fac rău.

Și uite că asta am să fac. Nu sunt vrednic pentru iubirea ta. Tot ce m-ai facut să simt m-a copleșit, m-a făcut slab.

Nu am plâns în ultimii cinci ani cât am putut plânge acum. Nu cred că suntem făcuți unul pentru altul și cea mai hotărâtă decizie din viața mea cu privire la tine va fi să plec.”

Și când să i-o trimit, ceva din mine m-a implorat să continui…

Autor: Leon Scridon

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*