Tot ce mănânci te omoară!

"în Musai!" "de POV21"

Este absolut înfricoșător ce fac companiile din industria alimentară din zilele noastre. Aceștia pun E270 și E327 în toate lactatele. De asemenea, au început să ,,îmbogățească” alimentele precum cerealele cu E300, afectându-ne totodată sistemul imunitar.

„În continuare, sosul pesto este o absolută OTRAVĂ LA BORCAN! CU 3 GRAME DE SARE LA SUTA DE GRAME DE PRODUS!
Dar cel mai înfricoșător este alimentul care conține 100 grame de sare la suta de grame!”

Incredibil ce a reușit să facă industria!

„Dacă doriți să aflați care este acest aliment și cum să vă feriți de el, scrieți-mi prin e-mail numărul destinului dumneavoastră, care se află pe cardul dumneavoastră de credit!”

Acum că v-am atras atenția cu chestii înfricoșătoare, am să continui cu lucruri mai serioase. Ce au toate acestea în comun? Senzaționalul, neobișnuitul… frica.

Dar mai înfricoșător este faptul că noi citim și credem, fără a cerceta. Am putea crede că suntem oameni maturi și raționali, care gândesc „la rece“. Sau ne-o dorim, avem această pretenție de la noi. Auzim cuvântul „chimic“ și sărim în sus ca arși, uitând cea de-a șaptea clasă din învățământul obligatoriu, când am făcut chimia.

Cum ați reacționat când ați citit despre E-uri în mâncarea cea de toate zilele?
Oare a fost cineva care s-a întrebat ce este E300 ?
Dar despre E327? Sau aici.

A mai stat cineva să analizeze sofismele de la începutul articolului ? Poate pentru că ne e lene (sau „nu avem timp“) să gândim că doza face otrava: nu-i de parcă mâncam 100 grame de sare, care are tot atâtea grame de sare, raportat la suta de grame de produs și că nu o putem porționa. Dacă totuși, cineva le-a analizat, felicitări!

Primul impuls este să credem tot ce vedem, fără să mai discernem detaliile. Pentru că așa avem tendința, mințile noastre fiind impresionabile. Oricât de maturi ne-am socoti și oricât de raționali am vrea să părem, totuși avem o putere uriașă în ziua de azi, pe care, din păcate, n-o folosim.

Această putere se numește internetul. Paradoxal totuși, odată cu accesul la o cantitate vastă de informație, parcă simțul nostru critic s-a lenevit. Și totuși lenea-i păcatul născător de mediocritate, care-i cel mai mare dușman pentru oricine, nu doar pentru creștini.

Căutați, deci, oameni. Folosiți ce-ați învățat la școală. Gândiți! Hai, că nu doare.

La final, țin să-i mulțumesc celui care a scris acest text, pentru ideea generatoare de inspirație.

Ah și… cine are contraargumente e liber să comenteze!

Student al Facultății de Electronică din Universitatea Politehnica din București - Toboșar autodidact - Profesor de tobe - Artist marțial - Programator - Scrie versuri din clasa a șaptea - Pasionat de psihologie - Caută să-și întreacă limitele prin a-și doborî sau a-i fi doborâte ideile vechi, reclădindu-le cu argumentele nou obținute - Face parte din echipa POV21 din mai 2018 și dorește să educe lumea prin cultivarea rațiunii - Consideră că pornind de la definiții se poate ajunge la concluzii nebănuite.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Du-te la Sus