Răscrucea

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

Investigatorul și criminalul se întâlnesc în șfârșit. Piesele psihologice au fost așezate în oglindă. Finalul se apropie.

Báron: Pari surprins să mă vezi, așa-i?

Vigilante: Știi că nu mă impresionează nimic.

Báron: Suntem un joc de personalități ale unui om mult mai mare. Recunoaște că s-a jucat cu noi!

Vigilante: Prefer să sorb tăcerea și să îmi accept dispariția.

Marionetele aparțin singurului vals sufletesc în cântece aprinse de seară. Sunt minți scufundate în terifierea  emoțiilor.

Speranțele aprind candelabrele.

Și șoptim că pierzând dragostea, nu înseamnă că n-o poți căuta iar. Este excentricitatea unui pelerinaj neîncetat în care îți cauți gândurile să te aduni. Ne mințim cu rafinamentul în epoca aceasta prea repezită.

Impulsivitatea nestăpânită, în sfârșit, este așezată în fața inteligenței sintetice și tăietoare precum diamantul.

Vrei să ai și să nu ai încredere. Să nu mai fugi de tine și să înțelegi codul cinematic al vieții. Să evadezi din acest ansamblu spiritual dintre deducție și agresivitate.

De-am avea parola emoțiilor… ceasul s-ar fi oprit din ticăit. De nu am fi sceptici și ne-am accepta cum suntem de fapt… De-am iubi fără frici…

Nu ştiu dacă ceea ce numim noi liber-arbitru există cu adevărat. Să speri dacă deciziile pe care le luăm sunt reacții chimice ale corpului la factorii exteriori sau dacă e o simplă vrajă.

Báron: Dacă, într-adevăr, liberul-arbitru există, este un drept în plus pentru îngeraşul cu cornițe să ne ia.

Vigilante: Destinul suntem noi. Acceptă!

Până se va citi această scrisoare, lucrurile deja s-au întâmplat irevocabil. Trecutul nu mai poate fi schimbat. Aș fi vrut să explic lucrurile mai devreme, dar odată ce se înțelege cum se leagă totul, o să mi se înțeleagă decizia.

Adevărul este un lucru ciudat. Poți să încerci să îl împiedici, dar își va găsi mereu drumul înapoi spre suprafață. Punem o minciună în adevărul nostru ca să putem supraviețui. Încercăm să uităm până nu mai putem. Nu cunoaștem nici jumătate din misterele acestei lumi. Rătăcim prin întuneric.

Ne place să ne explicăm repede anumite lucruri, dar totul deja s-a conectat suficient…

Cunoaștem două laturi ale unui bărbat, una foarte arogantă și alta prea sceptică și privim mirați cum s-au ciocnit. Amalgamul învârte relațiile, dragostea și niște vorbe memorabile și picante.

Cum au furat farmecul două invenții?

Cât de minunat este întunericul. Simțim cum poate fi judecat un pion prin faptul că nu i se știe identitatea, cum se văd culisele publicității.

Manipularea beletristică și frenetică este tardivă, precum o artă ascunsă divină. Gândurile nefiltrate au lăsat loc imaginației să ajungă victorioasă la mine. Doar mintea ta este cuvântul șlefuit de mine!

Dezvăluit cu curaj, rupt din suflet și împrăștiat cu ardoare.

Am cochetat cu toate stările și perspectivele, un cameleon și o cobră.

Braconierul emoțional a murit, iar justițiarul s-a pierdut în noapte. Lucrurile încep să revină la normal.

Báron și Vigilante au fost două fețe ale aceleiași monede. Tot ce a fost scris se va pierde în parfumul frunzelor de toamnă.

Există un singur autor care se crede că va rămâne anonim. La răscruce stă precum un bipolar și privește amar spre furtuna inimii sale.

Să trăim cum n-am trăit niciodată! Să simțim cum ne atinge căldura sufletească, în timp ce inimile singure bat tot mai tare. Să mai bem o cafea împreună sub stele. Să mai văd acel spate arcuit pe acorduri de chitară…

 

 

Báron și Vigilante

(Un singur anonim)

Student la mecatronică, Universitatea Politehnică București, pasionat de robotică, știință popularizată și literatură Sci-Fi, este în continuare un iubitor al psihologiei, leadership-ului și scrisului. Într-un permanent conflict între umaniști și realiști, acesta continuă să demonstreze unificarea dintre imaginație și logică. Adoră călătoriile lungi, filozofia și simbolistica, dar mai ales, provocările intelectuale din știință și tehnologie.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Cu bluza ta la piept

Îţi mai aduci aminte ? Stăteam în pragul uşii şi plângeam, Ţi-ai

Fii absent

De ce mă privești acum? Ne uităm unul la celălalt, dar nu

Îndemn

Nu uita că la fel cum marea își găsește mereu stânca Și
Du-te la Sus