Libertatea pozitivă și negativă… pe înțelesul tuturor

"în De citit" "de POV21"

Isaiah Berlin, unul dintre cei mai importanți gânditori liberali contemporani, deopotrivă filosof politic și istoric al ideilor, cunoscut pentru filosofia sa anti-totalitară, a pus în centrul gândirii sale noțiunile de „libertate” și de „pluralism”.

Isaiah Berlin a introdus o distincție devenită ulterior celebră, între „libertatea negativă” și „libertatea pozitivă” sau, altfel spus, între „libertatea de” și „capacitatea de”.

Pentru filosoful britanic, libertatea reală nu poate fi decât negativă, în măsura în care omul este liber atâta vreme cât nimeni sau nimic nu îi poate îngrădi acțiunile. Când această limitare coboară sub un anumit nivel, omul se poate considera constrâns, oprimat sau aservit.

Libertatea pozitivă decurge din dorința omului de a fi propriul stăpân, din dorința ca acțiunile și deciziile să îi aparțină și să nu fie determinate de forțe exterioare, oricare ar fi acestea. Dacă libertatea negativă poate fi, deci, înțeleasă drept lipsa îngrădirilor, a limitărilor de orice fel, libertatea pozitivă poate fi definită drept posibilitatea de a face ceva.

Libertatea de a fi propriul stăpân și libertatea de a nu fi limitat de altcineva sunt aparent asemănătoare. Într-o formă simplificată, putem spune că dacă libertatea negativă este lipsa oricărei limite externe, libertatea pozitivă este lipsa oricărei limite interne. Consecințele celor două tipuri de libertate nu sunt similare și ele s-au dezvoltat și în direcții diferite, uneori conflictuale.

În cazul libertății negative, lipsa oricărei forme de coerciție înseamnă să fii liber de orice imixțiune din exterior. Astfel, în momentul în care cineva, voluntar sau involuntar, „jenează” această libertate, începe opresiunea. Totuși, în viața socială, aria de non-ingerință din exterior nu poate fi nelimitată, fiindcă s-ar ajunge la haos, inegalități, violențe. Legea este, așadar, cea care trebuie să „limiteze” libertatea, tocmai pentru a asigura prezervarea acesteia. Libertatea negativă și democrația nu sunt interdependente, în viziunea lui Berlin, dat fiind că nu există o legătură obligatorie între libertatea individuală și democrație.

Cât despre libertatea pozitivă, aceasta presupune că omul este la originea propriilor acțiuni și decizii (vrea să fie stăpânul propriei existențe). Libertatea pozitivă trebuie, deci, înțeleasă în raport cu rațiunea: omul este liber dacă, pe baza rațiunii sale, poate face propriile alegeri, pe care și le asumă. Omul este aservit în momentul în care este obligat să recunoască faptul că nu el se află la originea propriilor decizii.

Libertatea pozitivă poate conduce la despotism și, dacă dreptul permite limitarea reciprocă a libertăților individuale, Berlin deplânge totuși posibilitatea ca acesta să devină un instrument al puterii politice.

Bunã, sunt Lavinia şi consider cã atunci când faci ceva din plăcere, totul capătă sens şi devii, pe zi ce trece, cea mai bunã variantã a ta, întrucât "Niciun lucru important nu a fost vreodată realizat fără pasiune." (Georg Wilhelm Friedrich Hegel)

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi