Pacientul

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

Am un pui de plumb.
Un pui de plumb înfipt în pâine
Alături de ceaiuri, cafea…
Și firimituri de mâine.
Miroase a uleiuri esențiale, tari,
De lămâie, ace de pin și lavandă,
Dar din unele locuri nu ar trebui să-ți curgă sânge.
Niciodată. De ce sunt internată?
Dacă hrănești pe cineva cu apă,
În amintirea aureolată, a ceea ce a fost odată,
Nu te aștepta să nu slăbească, să nu îmbătrânească,
Când i-ai servit 16 conferințe despre Traumă,
Toate la micul dejun, pe lângă scrumiera în care-și așterne
Speranțe risipite-n fum.

Încă trebuie să mă ții aici?
De parcă n-aș fi pedepsită suficient,
Îmi pui s-ascult muzică de Chopin
Și să respir regulat, dar lent,
Să-mi poți asista în somn ,,decența din comportament”
– mai optim.
Degeaba ți-am spus să-nchizi ochii
Să pui mâna pe fața cuiva ca să …
Simți cum zâmbește.
Tu m-ai pus să-nchid ochii
Smucind de mâna mea, și apoi seringa!
Pulsul scade, moare, crește.
Trei luni mai târziu, arunc cu roșii de plastic după tine,
Când îmi aud stomacul că plânge,
Când iar pierd sânge, iar continui să-mi pui iarbă-n ceai
,,O să-ți facă bine” ; ,,Ce ai?!”
Cică e liniștitor, ca ATUNCI când îmi pieptăn părul
Lung până la podea.
Ca ATUNCI când mă uit în oglindă și…
Nu știam că mă uit la fața mea.
Nu e normal, nu e uman
Ca tu – să nu știi cine ești.
Dar ar fi și mai ANORMAL
Să fii aici la boli mintale, știind că tu de fapt trăiești: Înăuntru.
Nu ești nebun, și nu ai fost.

Seren Altintop

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Suflet de ceramică

Ieri, astăzi și mâine singuri în de-ale inimii Suflet de ceramică ascund
Vara

Invocare la vară

Târziu am aflat Că vara s-a sfârșit, că râsul tău sardonic curând
Derulează înapoi