Investigația

"în De citit" "de POV21"

A fost o seară de toamnă și nimic mai mult. Bijutierul blestemat era aproape. Hoțul vieții a dat buzna precum o furtună, iar eu am ripostat mecanic. Dreptatea a fost mai importantă.

S-a tras, iar sângele s-a scurs ușor pe podea. Mintea nu voia să creadă ceea ce ochii vedeau îndurerați. Lacrimile nu au întârziat…

Nemiloasa răzbunare m-a cuprins în toate încheieturile, dar nu am făcut-o. Emoțiile m-au paralizat.

O parte din mine a murit și primele luni nu m-am putut privi. Am ascultat casetele rămase și am început a învăța noi stiluri de luptă. Am studiat cele mai vaste tehnici de control ale dușmanului.

Cu fiecare caz deveneam mai puternic, mai liber. Am jurat să nu mai împărtășească cineva o astfel de soartă. Justiția este a naibii de oarbă.

Mi-am dat silința să mă pot ierta, dar amintirile continuau să mă bântuie. Căutam cu disperare dreptatea și pacea.

Și m-am străduit să răspund în fața realității bolnave, că a fost vina mea… Viața mea este un puzzle și simt că în fiecare zi pun o piesă nouă.

Investigația este aproape gata. Ei zic că sunt foarte inteligent și sensibil, însă voi prefera să mă retrag.

Numele meu contează prea puțin azi. Mi se spune Vigilante, poate pentru că nu am mai fost același om de atunci.

Personalitatea și caracterul sunt elementele primordiale ale unui bărbat, iar eu sunt caracterizat doar ca un simplu sceptic, vânător al adevărului și dușman al nesiguranței.

La scurt timp, depresia a fost depășită prin propriile forțe. Teama mea față de viitor a fost azvârlită cu ajutorul unui set de principii pe care nu îl pot pierde. Fără el, dispare siguranța.

Știu acest lucru pentru că urmăresc omenirea cum se distruge zilnic, cum suferă. Nu am motive să mă încred în ea.

Un apropiat mi-a spus să încetez să mă mai gândesc la trecut, pentru că îmi pot pierde prezentul. Poate trofeul existenței mele a fost rătăcit.

Stau filosofic într-un apartament, la ultimul etaj, și privesc clădirile, în timp ce plouă, de pe balcon. Văd doar măști.

Sunt clipe în care nu vreau să mă mai simt singur, dar principiile nu-mi permit decât să fiu un observator. Într-o zi mă vor uita cu toții.

Undeva, acolo, în sinea mea, începe constant o monotonie și mă simt captiv între propriile gratii.

Tot ce a rămas este un șir neoprit de regrete. Locului meu preferat, pe care îl numeam acasă, am început să-i spun închisoare.

Pupilele mele sunt perfect subțiate din cauza deducției.

Ceva continuă să rămână acolo și să mă enerveze tardiv. Dorește să-mi saboteze planurile și să preia controlul.

Este greu să îți dorești să atingi doar imposibilul. Faptele sunt ușoare.

Iar timpul nu încetează să curgă, pe când crimele se petrec. Aud un simplu sunet în care zarurile finale sunt aruncate.

M-am săturat să caut. Mi-am primit răspunsul și vreau să mă pot odihni.

Stafiile nu pot să mă corupă dacă sunt vigilent.

Între dreptate și dragoste, dragostea învinge. Deciziile pe care le luăm nu ne iartă, dragostea da. Dacă am rămas fără ea, povestea s-a încheiat pentru totdeauna.

Sunt rezultatul a tot ceea ce am trăit și a tot ce au făcut ceilalți în preajma mea. Printre cristale de timp te văd în continuare cum mă tragi de cravată și mă plimbi de mână spre trecut, dar eu sunt construit pentru viitor.

Aștept de prea multă vreme o renaștere.

Văd aceleași chipuri meschine ce continuă să mă înșele. Calculele nu îmi ies și aștept deznodământul în tăcere.

Pe undeva trebuie să fie răscrucea.

 

Vigilante

Student la mecatronică, Universitatea Politehnică București, pasionat de robotică, știință popularizată și literatură Sci-Fi, este în continuare un iubitor al psihologiei, leadership-ului și scrisului. Într-un permanent conflict între umaniști și realiști, acesta continuă să demonstreze unificarea dintre imaginație și logică. Adoră călătoriile lungi, filozofia și simbolistica, dar mai ales, provocările intelectuale din știință și tehnologie.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Prin obiectiv

gata, nu mai port ochelari m-am săturat să văd altă lume lumini

Cu bluza ta la piept

Îţi mai aduci aminte ? Stăteam în pragul uşii şi plângeam, Ţi-ai

Fii absent

De ce mă privești acum? Ne uităm unul la celălalt, dar nu
Du-te la Sus