Hematologie literară, pneumologia imaginii

"în De citit" "de POV21"

Îmi doresc să transform literatura în sânge. Și nu, înainte să mă judecați sau să mă considerați criminală, trebuie să vă spun că am cele mai bune intenții. Mi se pare că i se potrivește, atâta tot.

 

Citoplasma o să încorporeze litere, propoziții și fraze. Elementele figurate sunt cele trei genuri literare: liric, epic și dramatic. Hematiile sunt poeziile, pentru că au rol în transportul emoțiilor, leucocitele ne mențin puternică imunitatea de narator și ascultător, iar trombocitele opresc hemoragiile de tristețe și nostalgie, pe care le pansează cu hohotele de râs generate de o comedie sau cu care rezonăm printr-o tragedie.

 

La suprafața elementelor figurate se află stilul sau limbajul, supranumite aglutinogene, iar la bază se găsesc anticorpii, cu numele lor original, context sau situație de comunicare. E simplu, dacă două astfel de componente antagoniste se întâlnesc, opera… moare.

 

Literatura, sângele irigă toate colțurile sufletului omenesc. Nucleul lăuntric și-a făcut legături peste tot și se asigură că în toate cele patru camere ale sale se perindă sângele, sub toate formele, zilnic, din minut în minut, din secundă în secundă.

 

Evident, sunt perioade în care unele elemente lipsesc, dar există și laboratorul în care, din conserve sau, cum îi place laborantului să le numească, ,,amintiri”, se fac, prin metode secrete, elemente ce le înlocuiesc ireproșabil. Condiția? Să existe citoplasmă, o membrană de bună voință și… a, da, fără microbi de scuze nejustificate sau bacterii de… lene.

 

Și, cum în pădurea uriașă de sentimente nu doar inima este importantă, trebuie să știți că și arborii bronhici primesc firișoare subțiri brăzdate de sânge. Și chiar le fructifică sau le înfloresc, după caz. Lor le place să le spună fructelor „alveole”, o denumire franțuzească și le laudă a fi hibrizii dintre citoplasmă și mitocondrii; mai pe scurt, o imagine.

 

Aici nu este vorba doar despre filme, ci despre orice ilustrează – face vizibilă – o adunare de cuvinte. De unde credeați c-au apărut cărțile cu poze? Cert e că sunt niște fructe extrem de pretențioase care au nevoie să fie protejate de câte două, trei umbreluțe roz și spongioase. Au făcut un pact cândva, demult…

 

Alveolele au și ele câteva râulețe de sânge în schimbul protecției față de ignoranța din exterior. Plămânii – ansamblul celor celor cinci umbrele –  însă nu s-au mulțumit. Au fost lacomi și au creat un sistem care să-i ajute să colecteze din ce în ce mai mult lichid. S-au format, la urma urmei, două fluvii pe care ei, egoiștii, le-au numit după sine… cel puțin după numele de familie – Pulmonară. Ciudat nume, nu?

 

Măcar prenumele sunt diferite – Arteră și Venă. Prin nu știu ce șiretlicuri, și-au făcut legături cu inima pădurii, chiar dacă se află la periferia periferiei pădurii. Deștepte pentru niște umbrele, într-adevăr…

 

 

 

Elevă la Colegiul Național ,,Andrei Mureșanu'' clasa a X-a, profil filologie, pasionată de literatură, limbi străine, teatru și tot ce înseamnă artă. Dornică să încerc cât mai multe activități prin care să mă descopăr pe mine însămi și să cunosc cât mai mulți oameni.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Metamorfoză

Am așteptat așa mult să renasc în fluture, Încât am uitat că
Du-te la Sus