De-ale progresului

"în Cărți & Filme/De citit" "de POV21"

Proiectul cercetătorului chinez He Jiankui, în cadrul căruia susține că a modificat genetic embrionul din care a provenit o pereche de gemene care s-au născut recent în China, mi-a amintit de Minunata lume nouă a lui Aldous Huxley, fiindcă readuce în atenție una dintre problemele pe care această carte le ridică, şi anume progresul ştiințific, care pare să sfideze limitele impuse de normele morale.

Suntem îndreptățiți să intervenim asupra naturii umane şi să o schimbăm după bunul plac? Care sunt consecințele pretenției noastre de a fi demiurgii lumii care ne conține?

Hayek ne avertiza cu ceva vreme în urmă că rațiunea care vrea să controleze tot şi nu lasă loc pentru spontaneitate, pentru ceea ce e de nestăpânit, întrucât ne depăşeşte puterile, va ajunge prin a se submina pe ea însăşi, pentru că dezvoltarea ei va deveni imposibilă într-un climat lipsit de libertate.

Ceea ce se întâmplă atunci când ştiința avansează, slăbind constrângerile etice, se dezvăluie ca un exces al rațiunii.

Credința în puterea de a remodela omul (azi eliminând din ADN-ul lui gena care permite apariția HIV-ului în organism, mâine condiționând genetic embrionii după dorințele părinților) şi de a reorganiza societatea după dictatul rațiunii (eventual, interzicând prin lege procrearea naturală, ca să păstrăm tema) nu ne poate duce decât într-o fundătură, fiindcă fie că apologeții progresului vor să accepte sau nu, suntem limitați şi failibili.

Am face bine să nu ignorăm acest fapt nici măcar în încercarea nobilă de a ne îmbunătăți viața. Şi să nu uităm că nu doar somnul, ci şi abuzul rațiunii poate naşte monştri.

Victoria Deliu

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Du-te la Sus