Problema

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

Dacă tot este momentul confesiunilor, am și eu ceva de mărturisit.

Au fost zile, apoi săptămâni și luni care s-au transformat în ani, toate trecând pe lângă mine, neștiind sau observând vreodată. Abia acum, încercând să-mi observ existența, am realizat cei doi mari dușmani ai mei. Ai tuturor.

Cumva, sunt omniprezenți în fiecare suflet. Îmi ofereau ca ofrandă, mereu, fericirea temporară – în schimbul tăcerii mele – și au avut grijă ca întotdeauna să fiu oarbă în fața farmecelor lor, și să blamez pe oricine încearcă să-mi dezbrace ochii.

Sună familiar, bine cunoscuta zonă de confort. Te gândești cum ar putea ceva atât de inofensiv să te încurce vreodată? Ei bine, bun venit în lumea mea și a celor câțiva care îmi împărtășesc ,,frustrarea”.

Confortul este ca un loc călduț și moale, iar cu cât te afunzi mai mult, cu atât e mai fierbinte. Nu știu dacă voi ați mers prin iad, dar eu cred că cele două noțiuni sunt similare, dacă nu chiar același lucru.

Dar tu nu-ți vei da seama, bineînțeles, pentru că e șiret (e instinctul de conservare la urma urmei) și te îndeamnă să ,,dormi”. Un somn veșnic, dar nu ca acela în care doar te odihnești la umbra unui nuc, la o palmă sub pământ. E vorba de un somn în care nu visezi, în care lumea se dezvoltă în jurul tău, iar timpul te înghite fără ca tu să realizezi măcar, până la un moment dat.

Când încetezi să te mai minți. Nu înțelegeam problemele ,,oamenilor mari” care luptau cu așa ceva. Fețe triste cu cearcăne adânci ca marea și ochi cu priviri încețoşate care nu căutau decât un far. O lumină care să îi scoată din infern. Și așa s-a născut religia, dar e altă mâncare de pește.

Povestea mea a prins viață odată cu intrarea la liceu. Distrasă de viața cotidiană, de anturaje și de hormonii cauzați de adolescență, am început cu obiceiurile proaste, cum ar fi clasicul fumat care, eu fiind o persoană rușinoasă, m-a ajutat să-mi fac prieteni. Bineînțeles, prieteni cu aceleași obiceiuri ca mine care nu m-ar fi ajutat să mă dezvolt vreodată.

Însă nu regret. Ar fi absurd să spun că le-am făcut sau le-am auzit pe toate, dar, lăsându-mă condusă de inerția adolescenței, voi spune că e adevărat. Le știam pe toate și eram pregătită să înfrunt pe oricine îmi demonstra contrariul.

Am realizat problema când am renunțat la toate aceste iluzii și am rămas doar eu. Într-o seară, pentru că seara se întâmplau minunile. Atunci am simțit liniștea, mai adevărat ca oricând. Mi-am auzit inima bătând şi, brusc, sentimentele de recunoștință m-au inundat. Sună ca genul acela de reclamă religioasă pe care ar difuza-o televiziunile cu conținut specific, dar e cât se poate de adevărat.

Zona de confort și-a facut apariția alături de Doamna Lene. Sună copilăresc. Cum ai putea lua în serios pe cineva care vorbește așa?

Ei bine, credeți-mă că nu e nimic mai frustrant decât să fii doar o umbră în societate, să conștientizezi asta și, totuși, să nu ai suficientă ambiție încât să rupi lanțul; asta mă duce iar la ora de religie, când profesoara ne explica de ce lenea e un păcat capital.

Din fericire, am fost martor la tot procesul acesta de creștere și am reușit să observ cum în copilul inconștient și liber s-au strecurat toate fricile pământului. Odată cu frica de moarte apar și celelalte. Totul e doar o chestiune de timp. Poate nu scriu asta ca să împărtășesc cu cineva. Poate scriu asta ca să-mi explic niște lucruri. Poate mă descarc sau, cine știe, poate chiar vreau să fac niște oameni să nu se mai simtă singuri.

Cu toate astea, aș fi nerecunoscătoare dacă nu aș admite că maturizarea are și beneficiile ei. Realizezi că toate au un preț ce trebuie plătit, începi să apreciezi lucrurile simple.

Voi veni cu o singură rugăminte: oprește-te! Deschide ochii larg, respiră adânc (de cel puțin trei ori). Apoi închide-i și începe să pipăi mediul înconjurător. Dacă te simți mai prizonier decât deținuții și rutina deja îți e coleg de cameră, fugi.

Pune-ți semne de întrebare.

Pune capul pe pernă și simte. Simte patul sub tine, simte apa când te speli pe mâini, simte… Doar simte. Tot. Trăiește.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*