Școala șoaptelor

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

Cântă-mi în seara asta. Apasă clapele pianului și cântă-mi o melodie lentă, ca să am timp să vorbesc cu luna. Am să rog luna să pună în lumina ei sclipici argintiu, ca atunci când mă privești, să se reflecte și să înconjoare ușor camera cu lumina ei.

Dansez și mă joc doar în lenjerie cu dantelă. Mă învârt în jurul tău cât să-ți trezesc arta șoptitului, să-mi surâdă a dulce și amar – ca o limonadă cu ghimbir și mentă.

Armonia cântecului să umple în totalitate camera de plăcere, ca mai târziu să răsufle printre pereți adiere de vânt. E vară deja. Totuși te întrerup, știind că ai și tu nevoie de …

În tot acest timp n-am făcut decât să-l văd în tine pe Nostradamus, să-ți șoptesc la ureche ceea ce știu că îți dorești, cum ar fi sănătatea mea, de pildă. Îți interzic să părăsești scaunul pianului, nu încă, încă am nevoie de acea sonoritate lentă a fiecărui rând de pe partitură. Chiar dacă mă cerți adesea pentru dezordinea din dormitor.

Mă așez la marginea pianului țintind orizontul privirii tale, cu cele două mărgele albastre, mici cristale ce-mi străbat cu fiori coloana. Cum de mă sorbi din priviri chiar și acum, târziu?

Îți dorești enorm de mult să te oprești din a doua secundă de cum m-am așezat. Muzica la maxim, de s-ar face singură auzită, fără ca tu să atingi pianul, ți-ar da rod amestecului de hibiscus și fructul pasiunii ce obișnuia să fie numit Fantezia ceștilor de ceai roșu.

Corpul meu luminează, se încălzește, dar venele mele albastre-verzui nu fac decât să reflecte lumina mării, răceala ei, distorsionarea ritmului ce se pierde din plăcerea auzului.

În ciuda tremuratului tău, încep să mimez ceea ce tu numeai dintotdeauna împlinire. Îmi doream să recepționezi chemarea de a lăsa pianul, cu toate că știam că ai să urci cu mine pe acoperișul cel mai înalt, iar chemările vor vibra alături de noi, construind muzica ce nu avea să se audă nici măcar în pulsul conservatorului de astă-iarnă.

-Mulțumesc,am spus fără ca vocea să mi se audă.

Ai tăcut, răspunsul tău fiind un sărut prezentat în fazele lunii. De la buze până la piept, în locurile unde nasturii și-au desprins entuziasmul încă din prima zi de mai. Oh, florile astea de mai, ce nu mai acoperă semne de naștere și asfințituri …

Angela & Kelebek

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*