De unde vii tu, suflet ciudat?
Ai cioburi de vise în privire,
Și totul se ofilește sub a ta atingere.
Ce om neatent s-a jucat cu tine și te-a scăpat?

Cu praf de stele în păr și cu sentimentele în mâini
Mergi încet, cu capul plecat
Umil, călătorești singur, abandonat.
Ce om rău te-a trimis printre străini?

De unde vii tu, suflet ciudat?
Gândurile ți le agăți pe cer în fiecare noapte
Iar luna îți ascultă poveștile din șoapte.
De ce mai plângi lângă amorul înmormântat?