Arta filosofiei în armonie cu arta construcției

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

Materia redă substanțialitatea universului nostru. Universul nostru și tot ceea ce îi aparține sunt doar o serie de înșiruiri de reacții, o structură atomică și energetică – materie de studiu pentru toți oamenii de știință.

Și totuși, nu suntem toți oameni de știință, și nu ne obosim mintea privind lucrurile la dimensiunea lor moleculară.

Dar, imaginează-ți un creion. Un instrument de scris cât se poate de simplu. Acum analizează mai atent. O mină de grafit protejată de un înveliș de lemn, de formă cilindrică care este apoi învelită de un plastic colorat și, poate, o mică radieră atașată în vârf.

Nu te gândești niciodată cum este creat un creion, pentru că îl ai la îndemână sau fiindcă îl găsești în orice magazin și costă puțin. Dar gândește-te doar cât de important este unul în viața de zi cu zi. Ai fi în stare să îl construiești singur? Oare?

Un model pentru perioada iluminstă a fost povestirea Robinson Crusoe, prin faptul că personajul acesta a supraviețuit ani întregi singur pe o insulă. A început totul de la zero, nu avea nimic cu care să supraviețuiască. A semănat, a îngrijit, a cules, a creat materia primă, a combinat și a gătit apoi mâncarea de toate zilele. A zidit și construit, a croit haine din pieile animalelor și a devenit propriul său stăpân până la salvare!

Societatea modernă ne oferă astăzi tot, împachetat și cu fundiță. Nu mai muncim cu adevărat. Toate aceste lucruri ni se par de cuviință, un drept firesc! Și totuși, e un lucru atât de grandios să creezi ceva din nimic!

Apreciem intelectualii, filozofii, oamenii ideilor, dar uităm să-i apreciem pe constructori, electricieni, grădinari, mecanici și lista poate continua.

Venerăm artiștii pe pânze și în videoclipuri, dar nu-i venerăm pe artiștii materiei. În fond, nici măcar statul nu le oferă prea multe..

Dar ideile tale filosofice sunt doar vorbe. Vorbe goale. Prostii. Nu am afirmat cu toții că faptele contează, nu vorba? Păi, și atunci? Faptele acestor oameni nu sunt remarcabile?

Tu cel ce lucrezi cu mâinile goale, cu uneltele și cu forța, fii fericit! Ai universul în palmă si pasiunea în inimă. Fii fericit și mândru de toate comorile pe care le-ai creat. Nu ai de ce să te simți inferior altora, tu ești temelia acestui univers! Natura e veșnică, omul nu e.

Filosofule, învață să cinstești și arta muncitorului! Filosofule, fii recunoscător pentru fiecare obiect care te înconjoară, pentru că cineva și-a pus sufletul în bucata aceea! Arta e peste tot.

Învață, omule, să o privești.

Alexandra Aftan

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Spirit în ruine

Cântec deziluzional prin note șuierate, o chitară acustică dezacordată plângând în surdină,
alt delir

Alt delir

  Stă pitit, m-așteaptă, de o viață, peste tot, și-mi urmărește atent
cuvântul

Cuvântul

În urna adâncă a vieții Primordial a fost cuvântul. Maestrul sfințirii de
Derulează înapoi