Mintea și duhul – două entități diferite

"în Texte/Poezie și literatură" by

,,Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor!” (Matei 5, 3)

Aceasta este prima fericire rostită de Mântuitorul Iisus Hristos în cadrul predicii de pe muntele Măslinilor. La ce categorie de persoane s-a referit și de ce accesul în împărăția cerurilor este mai facil pentru aceștia?

 

Pentru început, trebuie să clarificăm că sărăcia cu duhul e o virtute, nicidecum ceva pentru care ar trebui să-i plângem de milă unei persoane, așa cum facem astăzi unii dintre noi, când vedem o persoană cu probleme mintale și spunem despre aceasta că este ,,săracă cu duhul “. Mântuitorul nu a spus ,,fericiți cei săraci cu mintea “, ci cu duhul. Greșeala pe care noi o facem frecvent este că identificăm mintea cu duhul, ori ele sunt două entități distincte.

 

Sfântul Ioan Gură de Aur e de părere că cei ,,săraci cu duhul ” sunt cei care se smeresc de bună voie, cei care nu se atașează de bogățiile acestei lumi și renunță la nemăsurata lor iubire de sine. Omul a fost și este tentat să creadă că cei mândri și plini de sine sunt automat și fericiți când, de fapt, slava lui Dumnezeu stă în smerenie: „Smerește-te pe sine și vei vedea întru tine Slava lui Dumnezeu”, spune Sf. Isaac Sirul.

 

Duhul acestor persoane nu se lasă amăgit de propria lor situație materială, intelectuală și socială, duhul unei astfel de persoane este liber, astfel încât ea primește mai ușor cuvântul lui Dumnezeu și cuvântul găsește un mediu prielnic pentru a putea săvârși lucrarea.

 

Ieromonahul Rafail Noica, în cartea sa, Cultura Duhului, vorbește despre cele nouă fericiri ca și cum ar fi o scară către Dumnezeu. Este foarte important ca în urcușul nostru duhovnicesc să urcăm treaptă cu treaptă, tocmai de aceea Mâtuitorul Iisus accentuează importanța primei fericiri ,,Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor”, pe care o așează la baza acestui urcuș duhovnicesc.

 

Fericirile alcătuiesc Legea cea Nouă, dacă Decalogul sau Legea cea Veche, alcătuită  din cele zece porunci, reprezintă o serie de reguli care specifică exact ceea ce trebuie și ce nu trebuie să facă omul. Fericirile dau omului o libertate mai mare, neimpunând nimic categoric. Ele vin sub forma unor îndemnuri care călăuzesc omul spre calea cea dreaptă, către Dumnezeu.

 

Legea cea Nouă nu a fost dată pentru a înlocui Legea cea Veche, ci pentru a veni în completarea acesteia. Chiar Mântuitorul în Evanghelia după Matei, în capitolul cinci, după ce-și termină cuvântarea în care rostește cele nouă fericiri, spune: ,,Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau prorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc.” (Matei 5, 17)

,,Fericiți sunt cei care au iubit pe Hristos mai mult decât toate ale lumii şi trăiesc departe de lume şi aproape de Dumnezeu, împărtăşindu-se de bucurii paradisiace încă de pe pământ.” -Părinte Paisie Aghioritul

 

H.E

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*