,,O să pui gura pe ceva și după o să rămâi
Cu gustul de parcă ai lins niște trepte”
Mi-a zis Radu în noaptea în care a lăcrimat
Peste muștele mele,
Îmbrățișările sunt calde
Ca și carnea de la supermarket
Și intențiile mele deși falsificate
La 180 de grade,
S-au găsit vinovate;
O să pun gura pe ceva și după o să spun că am lins
Niște trepte,
Și dac-o vreau?
Să simt praful ca aerul meu existențial,
Să fiu chiar o definiție colaterală a cuvântului mizerie,
Să simt în buze și prin degete
Doar răceala infernală a unui hol de internat,
Să te gust și să te distrug?
Să mă gust și să mă distrug?

Ființa mea e făcută din două componente:
Îngerul și poetul.

Poetul din mine asta vrea
Și-apoi din arderea inocenței mele acre
Să scrie un monument de fum,
Poetul meu se bucură când lumea plânge
Pentru că îi servesc capul sentimentelor pe tavă,
Poetului nu îi pasă.
El vrea să lingă trepte
Și lucruri mult mai rele,
Să facă pactul suprem
Și sufletul lui să fie prins
În câteva file de carte,
Fiecare virgulă a poetului
E din carne, dezamăgire
Și iad.

Așa că haide, vreau

Te
Am
Cu toate gusturile oribile
De după.