Clișeul fericirii

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

Cred că perioada contemporană e un haos și un continuum de oportunități în același timp.

Mă obosește cumplit această competiție nerostită de a fi cel mai bun, de a fi mai bun decât restul, de a lua note mari. Nu am înțeles sau nu am vrut să înțeleg niciodată această convingere fermă, pentru că am știut că nu o să mă cunosc pe mine, dacă o să fiu mereu atentă la performanța altuia.

Ce e mai rapid decât o țigară sau o ciocolată?

Avem roiuri de sfaturi și citate în fiecare colț de oraș, acasă, în cărți și pe internet. Avem atât de multe imbolduri de a fi pozitivi și fericiți încât am uitat să ne trăim momentele de tristețe și de nostalgie. Când ne simțim rău nu știm să ne identificăm emoțiile, dar știm că trebuie să facem ceva repede – și ce e mai rapid decât o țigară sau o ciocolată? Trăim pe fugă momentele frumoase care oricum sunt scurte; le uităm în câteva zile de stres și apoi revenim la rutină, pentru că e confortabil.

Mi-am dat seama că m-am pierdut pentru o vreme, când am plâns după ce am vorbit cu bunica la telefon. Uitasem să o sun de nu știu câte zile și, în timp ce vorbeam cu ea, am avut un moment de liniște. Toată săptămâna am văzut sute de oameni necunoscuți cu care am mai și interacționat și care m-au epuizat, iar bunica mi-a spus în cinci minute cum și-a luat micul dejun cu Ciba, cățelul nostru, și au mâncat dulceață de prune împreună.

Fiecare eveniment are altă formă și alt înțeles între pereții casei mele.

Toată ziua am fost binedispusă numai gândindu-mă că o să merg și eu să iau micul dejun cu ei în curând. Cred că sentimentul ăsta vine tocmai din faptul că, odată cu ea, am certitudinea că totul o să fie bine, că indiferent de cât de multe greșeli fac, timpul e altfel acasă și fiecare eveniment are altă formă și alt înțeles între pereții casei mele.

Îmi dau seama că mereu am îmbrățișat aceleași idealuri și am crescut cu credința că cineva ne iubește și ne iartă, așa cum și noi trebuie să facem, fapt pentru care fericirea devine un rezultat. Rezultat pentru ce aleg să fac, și dacă se întâmplă să mă trezesc dimineața tristă, pot, cu siguranță, să-mi las timp să mă gândesc la asta și să „trăiesc clipa” așa cum e, pentru că din momente ca acestea pot să cresc.

Chiar dacă găsești peste tot zeci de citate despre fericire în câteva minute și ai impresia că te regăsești în toate, cred că realitatea e alta. Simt că am ajuns să vorbim prea mult în termeni radicali despre fericire sau tristețe la cote extreme și, în fond, să nu știm ce înseamnă nici una, nici alta.

Știu că trebuie să găsim o semnificație și un sens în ce facem și în ce simțim. Altfel, nu știm să ne gestionăm comportamentul și, cu siguranță, nu o să avem destul curaj să trecem peste toată suferința de care ne lovim.

Azi am nevoie de…

O cafea cu lapte și de o dimineață acasă pentru a fi fericită, și mâine probabil o să fiu într-o mulțime de oameni, pregătită să le ofer ce am eu mai bun, și să-i iubesc.

Alina Bora

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Răscrucea

Investigatorul și criminalul se întâlnesc în șfârșit. Piesele psihologice au fost așezate

Departe de ficțiune

Și când în sufletul tău înfloresc trandafirii, fluturii prind culoarea adevăratei iubiri

Pacientul

Am un pui de plumb. Un pui de plumb înfipt în pâine
Du-te la Sus