Trezirea

"în Diverse" "de POV21"

Când merg singur prin Brașov
Metafizica intră în mine
Ca apa într-o piele permeabilă,
Și o simt peste tot,
Ca și cum aș fi doar un plămân
Plin cu aer intelectual de munte,
Oriunde merg mă simt urmărit de
Spiritualitate,
Plutesc pe străzile înguste
Și deasupra străzilor ca niște vinișoare,
Orașul de sus pare viu ca niște blocuri de
Organe,
Mă întreb cum au fost străzile acestea la naștere
Când biserica neagră a ieșit din uterul cald al timpului
Cu spasme concrete,
Sau străzile erau fără mașini și doar cu domnițe în rochii,
Mă las înghițit de aleile înguste
În creierul orașului
Pe străzile ca niște căi neuronale

Nu prea cred în Dumnezeu,
Dar în Brașov cineva mă urmărește
Și în curtea bisericii Sf. Nicolae îmi șoptește,
Mă condamnă pentru gânduri și filosofii
Incorecte,
Pângărite de cușca mea de oase

Când merg singur
Cu aerul de munte în urechi,
Metafizica îmi intră printre coaste:
Mă descompun și devin bucăți de gânduri plutitoare,
Exact ca pavelele pe care merg.

Emilian Horea este un pasionat înrăit de literatură. Învață la Colegiul Național ,,Liviu Rebreanu" și adoră să scrie poezie. Îi mai place filosofia, să citească și să se implice în activități sociale. Se descrie ca fiind o persoană sociabilă, sensibilă și entuziastă iar în timpul liber participă la ateliere de creative writing și teatru.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Barbă amară (I)

Tăcere. Tensiunea zidurilor se acumulase într-un lanț de pereți dărâmați, poate, de

Scuze, am prieten!

De câte ori vi s-a întâmplat să vedeți o tipă mișto – 

Madrugada

dacă aş putea desena un arc peste noaptea asta mi s-ar dilata
Du-te la Sus