Ce am învățat eu din How I Met Your Mother

"în Cărți & Filme/Gândurile POV21" "de POV21"

Sau cum mi-am stresat amicii luni de zile cu serialul ăsta. Sau cum m-am regăsit. Și în Ted, mai ales în Ted. Și în Robin. Și în Barney. Și chiar și în Marshall și Lily. Dincolo de proiecția ușor irealistă a imaginii prieteniilor pe care le ai la maturitate unele lucruri au atins, cum îmi place mie să spun, ”a bittersweet spot”.

A fost serialul potrivit, la momentul potrivit, idem unei piese peste care sari dinadins, doar să o asculți mult mai încolo dintr-un moment de neatenție – și să realizezi că nu ar fi fost la fel dacă ar fi venit altcândva.

Povestea urmărește, după cum îi spune și titlul, toate evenimentele care l-au influențat și dus pe arhitectul Ted Mosby la momentul în care și-a întâlnit soția, sau mai bine spus, mama copiilor lui. M-a captat intimitatea poveștii, stadiile prin care a trecut Ted, relațiile eșuate, glumițele cu subînțeles, sinceritatea cu care relatează fiecare lucru – și imperfecțiunea lui ca și personaj.

Mai presus de toate, faptul că viața e plină de surprize, că nu știi niciodată unde o să ajungi și cu cine o să te mai întâlnești, că totul este firesc – de la fericire absolută la dezamăgire și singurătate. Că toate lucrurile astea te fac pe tine ceea ce ești, că din lucrurile astea tu alegi cine devii, că pur și simplu toate momentele servesc ca și piese de puzzle, „iar uneori ești prea ocupat cu micile piese ca să poți vedea imaginea de ansamblu.”

 

Așa că, uite ce am învățat eu din serialul ăsta:

 

  1. Nimic bun nu se întâmplă după două noaptea.

 

Pe bune, când se face două e timpul să mergi acasă și să te pui în pat. It’s science.

 

  1. Treci peste, e parte din procesul de maturizare.

 

E greu şi de cele mai multe ori simţi că trebuie să renunţi la o parte din tine. Dar e vital în procesul tău de maturizare şi învăţare. Fă loc experienţelor noi, oamenilor noi. Nu o să te dezamăgească partea asta. Nu trebuie să uiţi, din potrivă, bucură-te de experienţă, face parte din povestea ta, iar povestea ta este una unică. Dar nu rămâne blocat în trecut, fiindcă oricât ai încerca să te agăţi de el, a dispărut deja. Şi e normal. E normal să pierzi unele lucruri şi unele persoane, fapt pentru care:

 

  1. Este foarte uşor să te înstrăinezi de cineva pentru totdeauna. De aceea, când găseşti o persoană pe care doreşti să o ţii prin preajmă, faci ceva în legătură cu asta.

 

Asta nu înseamnă să ţii pe oricine. Fii sincer cu tine. Vezi cum te face persoana respectivă să te simţi şi dacă merită. Serios, întrebarea nu este dacă tu meriţi sau tu vrei, ci dacă ei merită. Tot timpul să pui lucrurile din perspectiva beneficiului tău. Nu e egoist, e sănătos.

 

  1. Chiar dacă ştii cum se vor încheia lucrurile, nu înseamnă că nu poţi să te bucuri de experienţă.

 

Chiar dacă eşti destul de matur şi sincer cu tine încât să ajungi la concluzia că un lucru nu va ţine pentru totdeauna, asta nu înseamnă că trebuie să fugi de acel lucru. E important să trăieşti, să te bucuri de experienţe. Poveştile astea devin amintiri şi semnifică o parte din tine, chiar dacă partea aceea nu mai există. Uneori lucrurile nu trebuie să ţină ca să fie speciale. Dacă mănânci aceeaşi ciocolată mereu îşi va pierde din gust. Şi probabil o să faci şi carii. Emoţiile vor fi tot acolo, stai liniştit. În plus, iubirea nu este niciodată o garanţie. Dar amintirile alea rămân.

 

  1. Uneori trebuie să faci o greşeală pentru a şti că este o greşeală.

 

În viaţă, cred că este lucru mare să nu te întrebi cum ar fi fost dacă. Deci fă toate greşelile astea. Nimic nu e capăt de lume. Şi până la urmă, o viaţă trăită în eşec nu este un eşec, atâta timp cât poţi să tragi linie şi să nu ai regrete.

 

  1. Dacă eşti sincer cu tine în legătură cu ceea ce îţi doreşti cu adevărat, viaţa o să îţi ofere acel lucru.

 

Şi totuşi, ai grijă ce îţi doreşti. Chiar vrei persoana respectivă, aşa cum e ea, aşa cum e dinamica voastră împreună? De câte ori am fost îndrăgostiţi de aşteptările noastre şi perspectiva noastră asupra unei persoane, şi nu de persoană în sine, exact aşa cum este ea? Fii sincer cu tine. Şi nu te teme, fiindcă lucrurile bune o să vină atunci când trebuie să vină.

 

  1. Fă ceea ce simţi. Fără frică.

 

Ce dacă te faci de râs? Ce dacă dai cu băţu-n baltă? Uneori finalul poate fi unul fericit, iar alteori, cel mai bun adevăr este duşul ăla rece pe care îl primeşti mai mult sub forma unei gigantice palme. Nu ştii niciodată ce o să iasă dintr-o treabă, aşa că fii deschis. Şi nu te teme. Acceptă-ţi toate trăirile şi emoţiile alea ca parte din tine, şi ascultă-te, fiindcă, în mod ironic, tu eşti expertul vieţii tale.

 

  1. Căsătoreşte-te cu cel mai bun prieten/cea mai bună prietenă.

 

Treaba asta te eliberează într-o relaţie. Importantă este dinamica voastră, felul în care relaţionezi cu omul ăla. Anxietatea aia într-o relaţie nu este sănătoasă. Dar, în punctul în care tu eşti versiunea ta fără artificii şi persoana ta este idem, se formează o legătură puternică, care oarecum transcende timpul şi greutăţile.

 

Mențiuni onorabile:

  • Dacă fugi de la propria nuntă, e politicos să lași un bilețel.
  • Nu te lupta cu sabia cu cel mai bun prieten.
  • Uneori universul conspiră împotriva ta, dar e pentru binele suprem.
  • Dacă găsești un restaurant bun, notează adresa.
  • Dacă te strădui destul, poți să faci să plouă.
  • Trebuie să aştepţi trei zile pentru a suna o tipă.
  • Părinții tăi nu vor fi mereu aici, sună-i când poți și răspunde-le la telefon.
  • Eventual, toţi trecem peste. Se numeşte maturizare.

 

Și în cele din urmă: povestea ta nu este gata încă. Lucrurile vor avea sens. La final vei înţelege de ce a trebuit să treci prin toate problemele alea, de ce a trebuit să cunoşti toţi oamenii ăia şi, eventual, să pierzi o mare parte din ei.

Dar aşteaptă, aşteaptă pentru omul acela care te face fericit, pentru persoana pe care chiar o placi, nu doar tolerezi. Şi, crede-mă, în punctul în care îl vei întâlni, o să ştii. Chiar o să ştii. Nu există timp greşit, ci doar persoana greşită. Iar universul chiar conspiră astfel încât să ajungi acolo unde trebuie, când trebuie.

Un lucru este totuşi cel mai important: să fii sincer cu tine. Să te îmbrăţişezi aşa cum eşti şi să ai încredere.

Ambasador Junior al Parlamentului European şi Head-Organiser pentru Dragoş VodăMUN, când nu se plânge că nu are timp de nimic şi că e stresată se înscrie în alte proiecte. Existenţialistă, nu hedonistă (promite). Câteodată caută scuze în Kierkegaard. Crede cu tărie că oricât de mizerabil te-ai simţi, cineva, undeva, face attack speech pentru ECON. Şi că o viaţă trăită în eşec nu este un eşec.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*