Sacrificiul, formula fraierului?

"în De citit" "de POV21"

De ce a ajuns sacrificiul o formulă pentru a fi luat mai rapid de fraier? Sacrifică-te primul, nu ajuta simplu, ce dacă primești pe urmă doar depreciere. Sacrificiul înseamnă să fii om!

Ne sacrificăm pentru multe lucruri, chiar dacă suntem uneori rezervați în acțiuni de circumstanțe care ne înconjoară. Trecem peste și ne punem pe treabă. Situațiile în care ne sacrificăm sunt extrem de variate.

Nu de multe ori mi s-a întâmplat să confund sacrificiul cu simplul ajutor necesar doar pe jumătate, iar asta înseamnă că termenul de sacrificiu nu ne este imprimat în genă, ci ne este băgat într-un sertar prăfuit din cap, de care uităm destul de repede.

„A urca înseamnă a te sacrifica. Orice culme e severă”- Victor Hugo

Sacrificiul adevărat este atunci când facem lucruri mari și ne e lehamite să se afle că noi suntem cei care am început acel lucru. Sacrificiu înseamnă umanitate, înseamnă simțământ, înseamnă iubire.

Sunt sătul de reclame care pun oameni în posturi bune, doar pentru că au ajutat pe cineva. Să nu uităm că pentru copiii din Africa nu se donează nimic, iar în 48 de ore s-au strâns pentru Catedrala Notre Dame peste 800.000.000 euro. Acolo nu a fost sacrificiu, a fost un ajutor necesar, dar care nu se acordă unde e chiar indispensabil.

Ne dorim să ne sacrificăm, dar aripile ne sunt imediat tăiate din motive des întâlnite în actuala societate – banii și materia. Când spargem barierele astea suntem adevărate statui ale sacrificiului.

Avem un exemplu de sacrificiu etern. Iisus s-a sacrificat pentru o întreagă omenire, luând asupra-și toate păcatele. Așa ne spune Biblia, cea mai veche scriere de pe Pământ. Acolo s-a arătat cu adevărat un exemplu complex de iubire, înțelegere, ajutor (că tot vorbeam de el) și într-un cuvănt – sacrificiu.

Noi cu ce ne sacrificăm? Până acum, exemplele noastre de piedestale ale sacrificiului au fost și sunt (în cazuri fericite) părinții. Cât de dulce e să vezi o mamă împărțind o plăcintă aburindă celor doi copii ce-o urmează prin parc! Ce frumos este să vezi un tată învățându-și copilul să meargă pe bicicletă!

Avem multe exemple de sacrificiu în jurul nostru și, totuși, ne limităm. Poate ne stă în fire, că suntem generația mai cu „bube” care vrea o schimbare și nu-și mai dorește banalitatea în fruntea utilului. Dar… eu nu cred asta. Suntem mult mai competenți decât multe generații care au trăit sub frică și război. Suntem Generația X!

Ni se pare ciudat, dar pentru noi se fac extrem de multe sacrificii. Știi, bunicul tău care vine des pe la tine să se joace cărți sau te roagă să te plimbi cu el, probabil are o durere teribilă de oase (influența bătrâneții). Se sacrifică și rabdă cât poate să stea cu nepotul său iubit sau nepoata. Pe el îl întinerește zâmbetul copilului din față și îl face să uite că ceva îl doare.

Alții se sacrifică pentru tine. Chiar acum cineva face un sacrificiu să stai la căldură, să citești articolul ăsta, să nu ai lipsuri care pentru alții par mofturi. Dacă e așa, spune-mi sincer. Tu când începi să te sacrifici?

Peterlin Cristian-Raul are 16 ani, studiază la Colegiul Național ,,Andrei Mureşanu" elev în clasa a X-a, profil filologie. Este pasionat de teatru şi este un iubitor înrăit al istoriei, pe care o povesteşte şi o învață cu drag. Îi plac filmele vechi și cărțile. Încearcă să fie critic, ironic și ludic, caracteristici pe care le regăsim în articolele sale cu subiecte controversate, dar cu o abordare relaxată. Visează să devină jurnalist și face parte din echipa POV21 de un an și jumătate.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Pe culmile alchimiei

Pe toți ne-au impresionat licorile și poțiunile în copilărie. Știm cât de

Răscrucea

Investigatorul și criminalul se întâlnesc în șfârșit. Piesele psihologice au fost așezate
Du-te la Sus