Axel, nu închid geamul

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

Și pentru că Axel îi tot scrie Anei, aceasta nu a întârziat să răspundă. Textul următor e un răspuns la scrisoarea: Ana, ne cam bate vântul.

 

Să fie frig, ca la noi în suflet, și în minte, și în viață.

Să fim eschimoși ce nu se mai satură să stea la poluri diferite. Să știi că lângă mine trebuie să-ți fie răcoare, până nu te apropii, să mă ții în brațe.

Nu vreau să te apropii. Decât dacă mă împingi. Vreau, Axel, să mă împingi, să-mi dai aripi să zbor cât mai departe de tine.

Dar, dacă mă împingi, o să cad. Așa că țin aproape, cu geamul deschis, și visez la ziua în care scap de tine.

Tu crezi că te iubesc. Și eu cred asta uneori, când mă plictisesc. Când mă plictisesc de libertate. Îmi place că, dacă tu crezi că sunt aproape, păstrezi tu distanța. De fapt, îmi place distanța.

Așa că, dârdâie de frig, dragule, dacă ți-e lene să închizi fereastra.

-Ana

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Barbă amară (I)

Tăcere. Tensiunea zidurilor se acumulase într-un lanț de pereți dărâmați, poate, de

Nu

De când te-ai aplecat peste vară şi ai înfipt țăruși în nopțile
Du-te la Sus