Defăimare

"în Poezie și literatură/Texte" by

Străbătând atâta timp
Și atâtea căi întoarse,
Mă văd astăzi înflorind
Printre spinii-ascunși în coaste.

Îmi simt mintea tremurândă,
Iară sufletul buimac
Mă cutremur ca o sfântă
Și în diavol mă prefac.

Spatele întreg îmi arde
Ochii-aruncă cu văpăi
Îmi cresc aripi nesperate
Și pornite spre-alte căi.

Sunt ce n-am fost niciodată:
Titan avid de putere;
Oare asta pot să facă
Luni și zile de durere?

Înfloresc printre ruine
Însă florile-s de foc,
O dogoare mă cuprinde
Și-o armură-mi crește-n loc.

Mâinile încătușate
Azi nu poartă nici un semn,
Fiindcă au fost sărutate
De trăiri și de etern.

Azi sunt liberă spre calea
Avută mereu în mine,
Simt că pot seca și marea
Doar cu focul din privire.

Dar puterea-și cere prețul,
Diavolul favorurile;
Rațiunea îți cere sensul,
Iar sufletul dorurile.

Parcă altfel stai și cugeți
Cu ele-n altă lumină,
Te-ncălzesc aripile
Când n-ai dragoste deplină?

Studentă în anul I la Publicitate, în cadrul „FSPAC” - Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca (UBB) - A fost elevă la „Colegiul Național Liviu Rebreanu”, Bistrița - Scrie de când se știe - Preocupată de relațiile interumane, psihologie, comunicare - Este membru activ al echipei POV21 din decembrie 2017 și își dorește să-și dezvolte spiritul de echipă și să contribuie la evoluția comunității din care face parte.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Libertatea

Libertatea

Am umărul gol și mă simt indecentă, Cu inima fugită dar tot
Rigor mortis

Rigor mortis

E caniculă, afară tună. Un strigăt mut în urlete se pierde, Zăcând
Am cucerit un Venus

Am cucerit un Venus

Plăpând pluteam deasupra lui Și mă gândeam la moarte, Un iad întreg
Derulează înapoi