Miroși, Ana

"în Texte/Poezie și literatură" by

Miroși, fată dragă, și devii greu de suportat. Închid ochii și-mi imaginez cum dispari. Zâmbesc. E-un zâmbet crud și îl zărești.

Dezamăgită? Nu ți-am promis nimic mai mult decât plimbarea asta cu mașina, sub podul de stele. Sub întunecimi.

Conduc și strâng volanu-n mâini. Devii așa de greu de suportat.

Miroși, femeie. Parcă-nainte nu erai așa. Miroși a trecut. Miroși a noapte și nu-i de la momentul ăsta. Miroși precum un drum pe care l-ai străbătut cu dragostea în palme. Cu ea în palme, căci n-ai știut cui s-o oferi.

Miroși, Ana, a dragoste. Îmi dau un pumn în piept. Mă scuz. Și-apoi tușesc. Miroși a dragoste. Miroși a tot ce mi-a fost frică înainte să cuprind. Miroși a viața aia pe care am simțit-o-n mine la fiecare pas. Miroși a ploaie. Miroși a fiecare clipă ce s-a cerut trăită.

De ce mă tem de tine?

Până acum erai la mila mea. Copilă aiurită, ce nu știe să plece-acasă. Cum mi te-ai imprimat în minte?

Poate nu tu. Poate mirosul tău.

Miroși așa frumos, femeie. Miroși a dragoste. Ana, ascunzi atâtea lumi în tine. Habar nu ai.

Ești așa vulnerabilă că ar putea profita de-ochii tăi toți cei care ți-ar arunca, din când în când, crâmpeie de-afecțiune.

Dar nu îți pasă. Stai în mașina mea cu capul sprijinit de geam. Stai și fumezi. Fumezi și colorezi țigara-n sângeriu, cum ți-s și buzele astea pline de păcat.

Nici fumul de țigară nu face mirosul să dispară. Tușesc. Mă-ntunec.

Mă-ndrăgostesc de tine? 

Pun muzică să nu-mi mai aud gândurile. Pun muzică și deschid geamul. Apăs accelerația. Tu te sperii. Îmi vine să te dau jos din mașină. Să te alung. Să nu te văd. Să nu te simt.

Suntem la marginea pădurii. Cum să te las aici? Strâng volanul mai tare. Simt roțile rulând sub mine. Te-aud pe tine cum țipi să încetinesc. Îți spun să taci.

Sunt calm. Miroși, femeie, a păcat. Miroși a sticle de vin desfăcute și a pahare vărsate. Miroși a promisiuni. Miroși a tumult.

Ești o femeie demențială și nici nu ai habar. Poate-i mai bine-așa. N-aș mai scăpa de tine după. Dar oare vreau să scap de mirosul ăsta al tău care-mi provoacă repulsie, dar care-mi injectează ochii?

Miroși a dragoste, Ană.

Axel

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi