Imprudența

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

Se preling visele ca ceara lumânărilor…

Atâția oameni care iubesc asemenea diavolilor,

Zâmbind atroce ca niște sfinți…

Atâta rază de soare pe cerul gurii de la fumul de țigară.

Totul s-a transformat în praf și pulbere, și e ceață în jur,

Nici măcar timpul nu-și plimbă pe aceste poteci reci răbdarea.

Dimensiunea asta întunecată are aromă de gutui,

Reflectez, iar în sufletul meu simt durerea unei exorcizări.

Cu milă și cu groază te privesc pe tine, Floarea Soarelui…

Stai nemișcat între arterele inimii mele, știi că o clintire ar fi fatală,

Ai putea să-mi seci venele în orice clipă, dar te bucuri de artă.

Încep să cred că de fapt te prețuiești pe tine, în schimb…

Văd valuri de substanțe interzise cum inundă creația din interior, din ramă,

Așa ne contopim spre întregirea existenței noastre paradoxale,

Paradox… dar ce înspăimântător! Căci în loc să ne lovim de stele,

Ne lovim necontenit de depresii și probleme.

În goana după fericire o eman artificial, rămânând fidelă nostalgiei,

Se întâmplă să văd dincolo de ceara fierbinte numită de îngeri „lacrimi”,

Sincron cu disprețul serilor în care luna nu reflectă morbid în pocalul meu cu vin.

Ce chirurg bun e Dumnezeu!

Ne-a anesteziat pe amândoi cu vin și iubire…ce dulce paralizie!

Schimbând sufletele între noi, lăsându-ne să ne găsim în atâta lume…

Meticulos și nemilos a fost! Bucată de pământ neîndreptățită.

Formând din mine poezii de dor, din tine o imagine fascistă!

E pasiune și fum în jur.

Elevă a Liceului Tehnologic Telciu. Misterioasă și dornică de afirmare, cochetează cu drama și romantismul în moduri superlative. Ambițioasă pentru cât mai multe realizări, este de părere că totul vine dintr-un interior spre un alt interior. Pe viitor dorește să scrie o carte, fiindu-i ca scop principal ideea de a se face auzită de cât mai multe minți și suflete.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*