Alin Hampău – Lider încă din liceu

"în De văzut/Musai!" "de POV21"

Alin Hampău, în vârstă de 18 ani, este unul dintre tinerii care au știut să profite din plin de ceea ce le-a pregătit viața. El a învățat ce înseamnă leadership-ul, în urma nenumăratelor conferințe și proiecte (EYP, Aspire Academy, MUN) în cadrul cărora a activat atât în țară, cât și în străinătate. În prezent studiază la Colegiul Național ,,Gheorghe Vrănceanu” Bacău, la profilul real, iar de curând, Alin a fost admis la Colegiul PPLE din Amsterdam  – Politics, Psychology, Law and Economics.

Este nerăbdător să își înceapă viața de student în Olanda, dorind să descopere oportunitățile din inima Europei, iar legat de bacalaureat nu își face probleme. Preferă să fie flexibil și să nu își planifice viața.

Prima dată când l-am văzut pe Alin Hampău, s-a întâmplat la Bușteni, în noiembrie, anul trecut, în cadrul European Youth Parliament  Regional Selection Session 2018. La scurt scurt timp după aceea, în mod foarte firesc, impresia mea despre acest tânăr s-a închegat în jurul câtorva cuvinte – confirmate fără întârziere – precum inteligent, cu spirit de echipă, inițiativă și abilități de leadership. Pe scurt, strălucit.

 

,,Mereu am ținut foarte mult la oamenii care mă înconjoară și am încercat să îi fac să se simtă în largul lor.”

Alin este o fire sociabilă, cu un simț extraordinar al loialității față de ceilalți, pe care l-a dezvoltat în timp, și de care este foarte mândru. El este ușor recognoscibil, după cum afirmă : ,,De obicei, vorbele mele vin la pachet cu o gestică involuntară destul de extravagantă care, deși mă scotea din sărite la început, între timp a devenit un trademark personal. Așa că dacă vezi un tip care vorbește foarte mult și foarte repede și simultan desenează fel și fel de arce și hiperbole cu mâinile – well that’s me.”

Fiind deosebit de intrigată, am dorit să-i aflu povestea. Și, în sfârșit, am reușit.  Am avut o discuție de-a dreptul life changing cu Alin, în cadrul unui interviu. Mi-a relatat despre oportunitățile ce i s-au deschis după participarea la EYP, dar și despre dezvoltarea sa personală. Din toate acestea, am rămas cu foarte multe denumiri de asociații destinate  tinerilor, incluzând aici programe de leadership și dezvoltare. Acestea activează atât la nivel național, cât și internațional,  prezentând interes pentru o mare parte din tinerii generației noastre.

Alin: ,,Probabil datorită faptului că am lucrat foarte mult cu oamenii, în timp, treaba asta s-a transformat într-un instinct protector foarte puternic, care aș spune că e trăsătura mea definitorie în momentul de față. Dar asta nu se limitează doar la cei apropiați – în ultima vreme am început să cred că fiecare om are ceva de oferit, că are o poveste în spate, și că niciodată nu știi cum te poate surprinde. Datorită acestui fapt, deseori încerc să mă pun în locul altora în momentul în care mă gândesc cum mă raportez eu la persoanele respective.

Trecând peste latura socială, trebuie să menționez că sunt un perfecționist – uneori într-o manieră destul de nesănătoasă – și țin foarte mult la detalii. Îmi place foarte mult să vorbesc – despre orice – și o fac cu foarte multă pasiune, în special dacă e vorba despre un subiect care mă interesează în mod deosebit. 

În ceea ce privește cum m-ar caracteriza cei din jurul meu, excentric e primul cuvânt care îmi vine în minte. În afară de câțiva prieteni foarte apropiați și de sor-mea, încerc să nu mă gândesc prea tare la cum sunt perceput. Eu încerc să mă proiectez într-o manieră cât mai agreabilă și autentică, iar pentru mine asta e tot ce contează.”

Î: Ești o persoană cu inițiativă. Ce te motivează să te implici în atât de multe activități?

Practic, intenția mea e să le ofer altora oportunitățile de care eu am beneficiat din plin.

R: Motivația asta a apărut prima dată prin clasa a 10-a, cam la câteva luni după prima mea experiența la EYP și după alte câteva proiecte. La momentul respectiv, am avut o revelație și am realizat cât de mult m-am transformat – în mai bine – într-un timp relativ scurt. Toate astea se datorau oamenilor minunați pe care i-am întâlnit și care m-au ajutat să mă dezvolt. Atunci a avut loc click-ul – mi-am dat seama că îmi doream foarte tare să fiu și eu un astfel de „om minunat” și să produc aceeași schimbare pentru alții. Practic, intenția mea e să le ofer altora oportunitățile de care eu am beneficiat din plin.

E o situație win-win

Bineînțeles, există și o latură mai egoistă, anume dorința de a mă înconjura de oameni de calitate, de la care pot învăța constant lucruri noi și alături de care pot evolua. Asta îți dă și sentimentul că nu ești singur, ci faci parte din ceva mai mare și mai important decât tine ca simplu individ. Pe lângă faptul că ajuți comunitatea, apartenența la un astfel de grup îți oferă un sentiment de siguranță și confort emoțional.

Î: Ce reprezintă/ a reprezentat EYP pentru tine?

Pot spune cu cea mai mare sinceritate că EYP este organizația care m-a crescut.

R: Deși mai făcusem voluntariat și aveam câteva proiecte la care am participat până la vremea respectivă, prima sesiune la EYP a fost un catalizator pentru ce va avea să devină o pasiune pentru tot ceea ce înseamnă lucru în echipă și implicare.

EYP mi-a dat cei mai dragi prieteni și cele mai frumoase amintiri. Am avut oportunitatea să cunosc oameni din toate colțurile țării –  de fapt din toate colțurile Europei – și în felul ăsta mi-am format o a doua familie. O familie care a fost acolo pentru mine și alături de care voi fi mereu. EYP mi-a dat peste cap tot ceea ce plănuisem pentru viitorul meu. După câteva sesiuni, am realizat că ceea ce făceam până în punctul respectiv nu îmi mai aducea satisfacție. M-am reorientat din punctul de vedere al carierei – am lăsat informatica pentru politică, relații internaționale și economie – și nu am mai privit înapoi de atunci.

Pot spune doar că EYP mai mult decât o sesiune de dezbateri, mai mult decât o organizație, e ceva ce poți explica doar după ce participi, e o experiență completă care te face să reevaluezi felul cum privești lucrurile și te ajută să îți deschizi ochii.

Î:  Vorbind despre EYP: Evoluția ta în EYP este treptată, însă imposibil de negat. Cât de departe ai ajuns în EYP? Cum te-a făcut să te simți acest lucru? Care sunt diferențele dintre sesiunile naționale și internaționale?

…nu mi-aș fi imaginat niciodată că participarea „din întâmplare” va avea un impact atât de mare asupra mea pe termen lung.

R: Ca delegat, parcursul meu a fost destul de scurt, dar plin de evenimente. La regională – asta se întâmpla în primăvara lui 2016 – am fost destul de debusolat, deoarece am ajuns acolo mai mult din greșeală, înlocuind pe altcineva pe ultima sută de metri. În ciuda circumstanțelor, am rămas plăcut impresionat, astfel începând povestea mea în EYP.

A urmat sesiunea națională, un eveniment de o anvergură mult mai mare, care m-a făcut să iubesc și mai tare organizația. Eram foarte motivat să dau tot ce e mai bun din mine, miza fiind participarea la internațională. Efortul meu a fost răsplătit, fiind selectat pentru sesiunea internațională din Trøndheim, Norvegia. Experiența de acolo a fost un punct de referință pentru mine, mi-am dat seama despre ce e EYP cu adevărat și atunci am avut contact cu organizația în toată gloria ei – peste 300 de tineri europeni adunați în același loc pentru două săptămâni, trecând prin activități de teambuilding și dezbătând diverse subiecte de interes public.

Deși a avut loc acum doi ani, în 2017, sesiunea internațională rămâne una din experiențele cele mai dragi mie. În retrospectivă, nu mi-aș fi imaginat niciodată că participarea „din întâmplare” va avea un impact atât de mare asupra mea pe termen lung.

După ce am pus capăt drumului meu ca delegat, a urmat rolul de oficial, în special pe partea academică, în calitate de Chairperson, apoi de Vice-President, în noiembrie având onoarea de a prezida propria sesiune regională la Bușteni.

Am avut alături de mine o echipă minunată, fără de care probabil nu mi-aș fi putut împlini toate așteptările legate de eveniment.

La nivel național, activitatea mea în EYP se cam apropie de sfârșit. În continuare fac parte din echipa de Trainings & Academics, care se ocupă cu toate aspectele academice legate de sesiuni, dar lucrez mai mult de la distanță, nemaiavând timp să fiu fizic la sesiuni.

Cu toate astea, lucrurile nu se opresc aici – probabil după ce voi intra la facultate, EYP va redeveni o parte importantă din viața mea și voi participa la mai multe sesiuni în afara României.

-BONUS: Ce întâmplări din timpul sesiunilor EYP te-au marcat cel mai tare?

R: De departe cel mai grandios moment al meu în EYP a fost în cadrul sesiunii internaționale, când am avut ocazia de a vorbi în fața unei audiențe de 300 de participanți și de a-mi susține punctul de vedere în legătură cu subiectul discutat. Exista un sistem la sesiunea respectivă – dacă era acord cu ce spunea vorbitorul, fiecare participant la dezbatere putea să ridice un cartonaș verde. Imaginea în care îmi țin discursul în timp ce sala se umple treptat de cartonașe verzi, care flutură în aer, îmi va rămâne mereu imprimată în minte.

Un moment ceva mai emoțional a avut loc la o sesiune în Finlanda, în cadrul unei activități în care fiecare oficial oferea feedback celorlalți. Președintele de la sesiunea respectivă a propus un mod mai inedit de a face asta – fiecare persoană trebuia să aleagă altele două, care au avut cel mai mare impact asupra ei în timpul sesiunii, urmând ca apoi să o picteze pe față. Era în jur de ora 03:00, nimeni nu mai dormise de cel puțin două zile, toată lumea era emoționată și mândră în același timp de munca pe care o realizasem – imaginează-ți o cameră plină cu astfel de oameni, pictați pe față și cu lacrimi în ochi de fericire. Pentru mine a fost ceva de neuitat.

Î:  Ai abilități în ceea ce privește leadership-ul, lucru pe care l-am remarcat în stagiul de la Bușteni. Cum a început călătoria ta în acest domeniu?

R: Prima experiență în care am fost pus într-o poziție apropiată de cea a unui lider a fost, evident, la EYP. Dar una e să fii lider pentru 3-4 zile, cât durează o sesiune, și alta e să îți asumi responsabilitatea pe o perioadă mai lungă de timp.

În ceea ce privește leadership-ul pe termen lung, prima experiență a fost în cadrul unei organizații de voluntariat local, LEO Alpha „Young&Smart” Club Bacău – cluburile LEO sunt asociații de tineret ce fac parte din rețeaua unui ONG de renume mondial, Lions International.

După doi ani de activitate, am fost ales să fiu președintele clubului, deși nu aveam prea multă experiență la vremea respectivă. Am avut foarte mult noroc întrucât am avut parte de îndrumarea președintelui anterior, Olga Popescu, care mi-a fost alături atât înainte, cât și în timpul mandatului. Cu toate astea, lipsa de experiență își spune cuvântul în orice domeniu și greșelile au apărut pe parcurs.

Recunosc, la început eram destul de afectat, dar în timp am realizat că inconvenientele de genul acesta ar trebui să reprezinte o experiență de învățare, nicidecum catastrofe sau obstacole de nedepășit. Nu am făcut tot ce mi-am propus în mandatul respectiv, dar am conștientizat în ce domenii ar trebui să mă îmbunătățesc ca să fac o treabă mai bună data viitoare, când voi avea o oportunitate similară.

După episodul ăsta, postura de lider a devenit ceva natural pentru mine și mi-a fost mult mai ușor să mă adaptez situațiilor critice.

Am avut în continuare ocazia să îmi desăvârșesc abilitățile din spectrul de leadership atât la EYP, în postura de Vice-President, fiind îndrumat de Arina Florescu, un lider înnăscut aș spune, de la care am preluat foarte multe informații și tehnici, cât și în cadrul conferințelor de tip Model United Nations, în special cea organizată în Bacău, ocupând poziția de Deputy Secretary-General, lucrând direct în asistența Secretarului General al conferinței, Elena Câdă, o coordonatoare foarte capabilă alături de care am revitalizat conferința și am ridicat-o la noi standarde.

Evenimentele au fost multe la număr, dar nu asta e partea cea mai importantă. Dacă am învățat ceva în legătură cu leadership-ul, e faptul că niciodată lucrurile nu vor merge perfect, dar e esențial să înveți ceva din fiecare experiență, cu scopul de a construi o versiune din ce în ce mai buna a ta.

Î:  Povestește-ne mai multe despre Aspire Academy. Ai luat parte la diferite sesiuni în cadrul acestei orgnaizații, corect? Cum simți că și-au lăsat amprenta asupa ta aceste sesiuni? De ce le-ai recomada tinerilor să se înscrie?

 Experiența Aspire a dus totul la un nivel superior.

R: Există mai multe programe Aspire – eu am participat la cel destinat elevilor de liceu – al căror scop este de a îmbunătăți abilitățile de leadership ale tinerilor, de a-i dezvolta pe plan personal și de a facilita crearea unui network extins de oameni. Toate acestea se întâmplă sub îndrumarea atentă a celor mai buni speakeri, oameni de afaceri sau personalități care s-au remarcat în domeniul lor, și a unor profesori de la universități de top din Europa și din America. Aspire este pentru mine o ligă superioară, locul unde te duci după ce ți-ai construit deja o activitate considerabilă, și care te poate ajuta să te lansezi mai departe din punct de vedere profesional. Cursurile de vară de la Aspire au constituit o experiență care a marcat cu succes finalul activității mele pe perioada liceului – deși am continuat să mă implic și în clasa a 12-a, nefiind capabil să stau la o parte.

Î: Ce satisfacții ai în momentul în care îți reevaluezi parcursul profesional?

R: Uneori nu realizez cât de mult timp a trecut de când am început sa merg pe drumul ăsta – în momentele în care îmi privesc activitatea în retrospectivă, sunt extrem de recunoscător pentru numeroasele experiențe incredibile de care am avut parte și pentru toți oamenii minunați pe care i-am întâlnit și care încă îmi sunt alături. Însă încerc să nu trăiesc în trecut, să nu mă complac, ci să învăț ceva din fiecare proiect, în speranța că îmi va folosi în viitor – un viitor determinat de dorința mea constantă de a face mai mult și mai mult.

 

Î: Ai un istoric și în BacăuMUN. La câte ediții ai participat și ce funcții ai îndeplinit? Ce a însemnat pentru tine?

…un vis devenit realitate

R: În ceea ce privește MUN-urile, deși am participat la mai multe conferințe de acest gen în România, cel mai drag îmi va rămâne BacăuMUN-ul, întrucât m-am implicat foarte mult în ceea ce privește organizarea acestuia. Am participat la 3 ediții ale conferinței – ca delegat în 2016, ca Chairperson și President of the General Assembly în 2017, respectiv ca Chairperson și Deputy Secretary-General în 2018. În ultimele două instanțe, am căpătat un rol activ în organizarea evenimentului propriu-zis, ocupându-mă de diverse sarcini administrative și academice. BacăuMUN a fost o constantă în viața mea. Am început experiența asta alături de o prietenă foarte apropiată, Elena, pe care am menționat-o anterior, în calitate de simpli delegați. În timp, am ajuns să coordonăm acest eveniment și să fim deplin responsabili de buna desfășurare a acestuia. Pentru noi a fost un vis devenit realitate și o dovadă clară a evoluției noastre.

Î: De asemenea, care este părerea ta despre voluntariat?

Te ajută foarte mult să te familiarizezi cu dedesubturile personalității tale și, în consecință, să te dezvolți pe plan personal

R: Voluntariatul e genul de experiență prin care orice licean ar trebui să treacă. Munca pe care o faci în cadrul unui voluntariat poate fi un punct bun de plecare spre orice domeniu în care vrei să activezi. Pe lângă asta, ideea de comunitate este un aspect foarte important, deoarece puterea unui colectiv oferă foarte multe avantaje, nu doar în ceea ce privește terminarea mai rapidă a unui proiect, spre exemplu. Îți oferă sentimentul ăla că, indiferent ce s-ar întâmpla, ai un backup, ai pe cineva care să te ajute în caz de nevoie și alături de care poți trece peste diverse obstacole. În definitiv, se poate învăța enorm despre interacțiunile dintre oameni în cadrul unui astfel de club – toate depind însă de cât de deschisă este persoana respectivă și de cât de mult este dispusă să învețe din asta.

Eu datorez aproape tot ce am acumulat până în momentul de față unui club de voluntariat – LEO Alpha Young&Smart Club Bacău. Spun asta pentru că fiecare experiență formatoare prin care am trecut ulterior a pornit de la activitatea mea în LEO. În EYP am ajuns datorită unui fost secretar al clubului, Adelina Niculă; președintele care m-a precedat în funcție, Olga Popescu, m-a introdus în lumea MUN-urilor. De aici, toată activitatea mea s-a ramificat și am început să mă dezvolt din punct de vedere profesional.

 

Î: Pe lângă faptul că pe plan profesional ai câștigat deja foarte multă experință, să nu uităm de activitățile care îți fac plăcere, care te relxează. Cum îți petreci timpul liber?

R: Sunt pasionat de universurile fantasy, atât cele medievale, cât și cele ceva mai Sci-Fi, fie că e vorba de cărți sau jocuri video. Încă de mic mi-a plăcut să mă joc pe calculator, eram foarte captat de poveștile pe care jocurile ți le puteau spune. Diferența față de cărți este faptul că într-un joc tu faci parte din poveste, în loc să fii doar un simplu spectator. Nivelul ăsta de imersiune pe partea de story e ceva ce am apreciat foarte mult la jocurile video și probabil motivul pentru care și în prezent sunt un fan foarte mare al acestora – deși timpul pe care îl pot aloca lor a scăzut considerabil odată cu expansiunea vieții mele profesionale.

În ceea ce privește pasiunile mele mai apropiate de realitate, moda a fost și rămâne în continuare o preocupare de a mea. Țin foarte mult la felul în care mă prezint spre exterior întrucât vreau să existe o coerență între ceea ce gândesc, ce simt și ceea ce port.

Î: Ce ne poți spune despre dezvoltarea personală în cazul tău? Ce ,,mentori” ai avut de-a lungul timpului?

 Dezvoltarea personală a venit odată cu cea profesională.

R: Cu cât mă dedicam mai tare activității mele, cu atât descopeream mai multe aspecte ale mele și deveneam, în consecință, o persoană mai complexă. Tandemul ăsta dintre viață personală și cea profesională se reflectă și în relațiile cu prietenii. Cu majoritatea acestora m-am întâlnit fie în cadrul unui proiect, fie la o conferință. Drept urmare, mi-am dezvoltat un network destul de mare, format din oameni minunați care pe lângă faptul că sunt niște prieteni extraordinari, au și foarte multe de oferit. Un bun exemplu ar putea fi relațiile cu cei trei mentori ai mei – Adelina, Olga și Arina – pe care le-am menționat anterior. Povestea s-a repetat în cazul fiecăreia: am interacționat inițial cu ele într-un context profesional, urmând să formăm o conexiune amicală și să se implice activ în dezvoltarea mea. Pentru mine, mentorii nu sunt doar niște modele demne de urmat, niște persoane de la care pot obține sfaturi – sunt printre cei mai buni prieteni ai mei.

Î: Școala vs pasiuni vs professional life: cum îți coordonezi timpul în așa fel încât să le împaci pe toate?

R: Odată cu reorientarea mea dinspre informatică spre politică și economie, pasiunea și viața profesională au devenit destul de similare. Din perspectiva asta, nu a fost foarte greu să îmi împart timpul între cele două din vreme ce eu le percepeam ca un tot unitar. Spre exemplu, în momentul în care mergeam la vreo sesiune EYP sau o conferință MUN, era ceva ce făceam din pasiune, o făceam pentru că îmi aducea foarte multă satisfacție personală, dar știam totodată că o să mă ajute pe termen lung. În momentul în care viața și munca ta devin una și același lucru, nu prea mai trebuie să te îngrijorezi cu chestii precum work-life balance. Evident, senzația asta trebuie să fie naturală, trebuie să vină de la sine.

 

Important e să știi cum să le filtrezi și să păstrezi ceea ce îți va folosi în continuare.

În ceea ce privește școala, am luat-o ca o extensie a vieții mele profesionale. Bineînțeles, sunt foarte multe ore care, adunate, pot reprezenta un surplus de informație – sistemul își face treaba pentru care a fost conceput și livrează un volum mare de cunoștințe elevului, pe care acesta le poate absorbi sau nu, în funcție de interesele sale. Poate că școala românească nu e mediul ideal unde să te dezvolți dacă vorbim de domeniul pe care l-am abordat eu, dar constituie un spațiu unde poți găsi foarte multe oportunități.

Î: Pentru că lectura este inerentă intelectului, ce carte ai recomada tinerilor pasionați de știința cunoașterii?

R: În ceea ce privește cărțile, recomand cu toată căldură Sapiens: A brief history of humankind de Yuval Noah-Harari. E un overview extrem de bine făcut despre cronologia speciei umane, urmărind niște aspecte relevante pentru realitatea în care trăim.

 

Dacă doriți să-i urmăriți aventura profesională sau să țineți legătura cu el, îl puteți găsi pe Alin pe  Instagram, Linkedin: Alin Hampau,  sau Facebook.

Elevă în clasa a X-a la Colegiul Național „Andrei Mureșanu” Bistrița, profil științe sociale. Pasionată de istorie, limbi străine, artă și literatură. Este într-o continuă căutare a acelui „ceva”, care să îi definească scopul în viață. Este ambițioasă și simte o chemare înspre a-i ajuta pe cei din jur. Nu trece nicio zi fără să se autodescopere. Pentru ea, POV21 reprezintă o nouă etapă, un nou început ce a ajutat-o foarte mult să se dezvolte și să-și iasă din zona de confort.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Du-te la Sus