Ana, ne cam bate vântul

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

Ne cam bate vântul, fată. Ți-am zis de-atâtea ori să-nchizi fereastra. Da’ tu te faci că nu m-auzi. Așa a fost mereu, dar cui îi pasă? Doar nu-s nebun să te iubesc.

Am început acum un timp să îmi apăs cu mâna pieptul, să te caut. Dar nu te-am găsit, fată. Ori ai fost surdă, ori chiar n-ai vrut să ieși în față.

Îți plac umbrele, Ana?

Știi, eu nu-s un bărbat ce promite. Sunt mai degrabă un nebun care își plânge disperările, frustrarea cu un pahar de vin în mână și o femeie primprejur.

Nu-s misogin. Mă justific cam mult, dar aia e. Eu n-am avut nevoie de-un cârd care să-mi urle lângă mine, și nici de o armată de pisici.

Te-am vrut pe tine, fată dragă. Te-am vrut, dar nu să te iubesc.

Cuvinte seci și aruncate-aiurea.

Te-am vrut cu disperare. Te-am vrut ca să mă simt bărbat. N-am vrut în niciun fel să te schimb în femeie. Căci ochii tăi sunt hăuri și buzele-s pământ.

Nu îmi transmiți nimic atunci când te privesc. Ești o iluzie mergătoare, dar stai să mi te-apropii.

Eman căldură și n-ai cum să nu reacționezi, femeie.

Atâta că e frig, nebuno. E frig căci ai lăsat geamul deschis. Ne bate vântul, Ana. Avem în suflet urlete cum nici în dormitor n-avem.

N-ai fost nicicând o femeie prudentă. Poate n-ai fost nicicând femeie. Nu ai știut să pleci acasă și m-ai lăsat să te detest atâtea nopți la rând, doar pentru c-am fost domn și nu te-am dat afară. De eram altul, acum zburai de la balcon.

Tu știi că ne cam bate vântul, fată?

Ne suflă frământările. Ne-alungă și iluziile.

Închizi naibii fereastra aia? Am chef să fac cu tine ce n-am făcut nici celor mult iubite. Iubite și-adorate.

Pe tine nu te-ador. Ești doar o complezență. Ești vocea aia care-mi umple camera. Voce de plastic, dar te suport și-așa. Ți-am zis că ești refugiu.

Ne bate vântul, fată. În suflete-avem ger. Nu mă iubi. Eu nu sunt pregătit să fac cafele dimineața și nici să strâng femei în brațe după momente de delir.

N-aș mai fi eu.

Ana, îți jur că dac-aș ști că la final de zi trebuie să-ți mângâi părul, n-aș fi în stare să te fac să-nchizi ochii, să mă urli.

Tu urlă-mă, că oricum strigătele ți le șterge vântul, așa cum eu îți șterg din minte alți bărbați.

Suntem pe nicăieri, femeie. Te-aș lua cu mine la serate și la baluri. Te-aș lua ca să te plimb prin lume. Dar tu ești proastă și te-ndrăgostești, pe când eu n-am nevoie de-aiureli.

Ne bate vântul, Ana. Poate pentru că suntem oameni răi.

Eu sigur sunt. Dar răutatea-mi dă putere și răutatea mea te face să îmi cazi în brațe-n fiecare seară.

Tu strânge-mă în brațe. Tu strânge-mă în ochii tăi, c-afară vântul urlă și-n noaptea asta-o să te las s-adormi aici de bunăvoie.

-Axel

Răspunsul Anei aici: Axel, nu închid geamul.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Metamorfoză

Am așteptat așa mult să renasc în fluture, Încât am uitat că

În toamnă

iar acum sunt singur în mijlocul tărâmului meu de un an și

Acum 6 ani

eu nu văd albastru în miezul 18 când îmi aduc aminte cum
Du-te la Sus