Particularități ale unui text poetic scris de Ion Barbu

"în BAC" "de POV21"

Poezia Riga Crypto și lapona Enigel scrisă de Ion Barbu face parte din etapa baladic
orientală, prefigurând elemente ale ermetismului evidențiate în volumul Joc secund, scris mai
târziu de poet.

Opera aparține modernismului de tip ermetic datorită particularităților acestui curent,
prezente la nivelul textului. O primă trăsătură a modernismului se remarcă în simbolistica
personajelor. Autorul preia reprezentarea personajelor opozante din filosofia lui Nietzsche, care
definește atât personajul apolinic, cât și pe cel dionisiac. În poezia lui Barbu, personajul apolinic
este Enigel, ființă rațională și echilibrată („lapona mică liniștită”). Aceasta face trimitere la zeul
Apollo, zeul luminii, al armoniei și al echilibrului. Comportamentul lui Enigel este rațional,
obiectivul său de a ajunge la cunoaștere rămânând neschimbat pe parcursul operei. Un al doilea
personaj este cel dionisiac, reprezentat de Crypto, marcă a zeului Dionisos, zeul grec al
dezechilibrului și al descătușării instinctului. Regele ciupercă este o ființă instinctuală, incapabilă
să își înțeleagă condiția, forțându-și limitele, încercând s-o atragă pe Enigel „în somn fraged și
răcoare”. Mai mult, onomastica personajului masculin vine din grecescul „kryptos” care
înseamnă ascuns, încifrat, fapt evidențiat în text prin descrierea acestuia: „Crai Crypto inimă
ascunsă”.

O altă trăsătură a modernismului ermetic utilizată de către poet ține de obiectivitatea
discursului liric, poetul apelând la întrepătrunderea cu specia baladă, ceea ce evidențiază
tendința de narativizare a textului și implicit lirismul obiectiv marcat de personajele lirice. Prin
intermediul acestora, autorul își exprimă ideile, cea de bază fiind ideea incompatibilității
„nuntirii” dintre cei doi protagoniști datorită diferențelor.

Tema operei este una filozofică și vizează nevoia de cunoaștere, văzută ca o prioritate
doar de ființa umană, dublată de tema iubirii imposibile dintre două ființe cu statut ontologic
incompatibil, acestea provenind din lumi diferite. Această temă se regăsește și în poezia
Luceafărul. Soarele, simbol al cunoașterii supreme guvernează destinul lui Enigel, dar pentru
Crypto acesta este nociv, dictându-i o „moarte simbolică”, datorită naturii pur instinctuale a
regelui ciupercilor. O primă imagine poetică sugestivă pentru tema textului este cea în care
Enigel este invocată pentru a doua oară și i se cere să îl accepte pe Crypto în lumea superioară:
„Dacă pleci să culegi, începi rogu-te cu mine”. Refuzul fetei subliniază nevoia de cunoaștere, dar
și diferența de statut dintre cei doi, atitudinea regelui ciupercilor fiind incompatibilă cu
aspirațiile fetei („Ești umed și plăpând…”). Totuși, Enigel conștientizează incapacitatea lui
Crypto de a accede spre cunoaștere, dar speră în maturizarea sa ulterioară („Lasă. – Așteaptă de
te coace.”).

O altă imagine poetică relevantă pentru tema textului este cea în care autorul trasează
diferențele dintre cele două lumi, raportate la simbolistica soarelui. În acest fel, autorul
precizează într-un mod explicit accesibilitatea omului la „soare”, marcată de dorința înnăscută
de a cunoaște. Acesta susține că „sufletul nu e fântână, decât la om, fiară bătrână”. Semnificația
soarelui pentru umanitate este pusă în antiteză cu cea a lumii lui Crypto. Pentru acesta, soarele
devine o pedeapsă, fiind totodată cel care îi anulează destinul anterior și îi închide drumul spre
cunoaștere („Iar la făptură mai firavă / Pahar e gândul cu otravă”).

Elementele de structură și compoziție susțin atât tema, cât și particularitățile textului
barbian. Un prim element de structură relevant pentru tema operei este titlul. Acesta
sintetizează numele celor două personaje, evidențiind în esență cele două lumi de proveniență
a acestora: Riga Crypto și lapona Enigel, lumea inferioară fiind redată prin Crypto, iar cea
superioară și rațională redată prin Enigel. În plus, conjuncția „și” reprezintă o încercare de
asociere a celor doi, respectiv a celor două lumi de proveniență a acestora, dar care eșuează,
din cauza diferențelor fundamentale dintre cei doi.

Un alt element de compoziție relevant este deznodământul, acesta fiind moralizator
evidențiind pedeapsa lui Crypto care, încercând să forțeze limitele lumii sale și să evadeze, este
pedepsit tocmai prin interzicerea accesului la cunoaștere: „Crai Crypto, inimă ascunsă” devine,
în urma pedepsei, „Nebunul Riga Crypto”. Acesta este trimis să trăiască într-o lume inferioară
celei cu care nu a fost mulțumit, iar refuzul unirii cu cineva din dimensiunea inițială este și el
pedepsit, soarta personajului masculin fiind destinată unei ființe inferioare: „Cu măsălarița
mireasă, să-i fie de împărăteasă”.

Opera Riga Crypto și lapona Enigel de Ion Barbu face parte din poeziile de referință ale
literaturii române, ocupând un loc unic în modernismul ermetic, datorită limbajului încifrat
folosit pentru a exprima esențialul și pentru a face referire la idei filozofice mult mai profunde
decât prezintă textul în aparență.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*