Misiunea începe

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

Numărătoarea inversă a început, Báron! Strig de la volanul berlinei: “Trei, doi, unu!” și justițiarul intră în acțiune!

Ușurați-vă emoțiile, doamnelor și domnișoarelor, deoarece un nou gentleman a sosit. Împăratul puterii ordonate a aterizat în oraș și s-a cazat la cel mai înalt și luxos hotel!

Am pătruns pe ușa hotelului îmbrăcat la costum în dungi, ștergându-mi întunecatul meu palton de zăpadă. Mi-am aranjat mândru pălăria pe cap, am coborât carnețelul și am întrebat la recepție de o cameră disponibilă.

Vigilante este un domn respectat de toată lumea. Vă veți dori să îl explorați! Este mai practic și, de asemenea, mai romantic. Coroana fericirii abia se pregătea cu fiecare zâmbet din hotel. Îmi aduc aminte că nu prea sufăr papioanele. Cravatele de mătase sunt mai masculine. Arăt precum un totem cu papion…

Elegant, stilat, parfumat și cu o aroganță stăpânită, în plină desfășurare a spectacolului, am invitat o domnișoară la balul din restaurant. Pălăria mea îmi acoperă privirea sceptică, iar în curelușa pălăriei țineam cifrul. Secretul este: cu cât ești mai rezervat, cu atât ești mai dorit de femei.

Țapul ispășitor pășește la joacă. Îmi pregăteam nestingherit strategia. Am scos jurnalul și am notat punctele pe care fierbeam să le pun în aplicare. Trofeul existenței mele va continua.

Identitatea mea trebuie să fie nebănuită totuși. Și uite-o că vine, și în ce rochie fabuloasă chiar!

-În ce oraș locuiești, Al Capone? replică ea.

-Nu îți pot spune. Dar despre privirea ta de felină pot… Dansăm?

Cu o rochie roșie și strălucitoare, domnișoara “R” s-a uitat foarte mirată la mine. Cu o atingere franțuzească de vulpiță, a mimat strângerea mâinilor pentru a pregăti pașii, încât ai dori acele petale să le mai atingi odată…

Răspunsul meu nu a fost previzibil. Mi-am păstrat integritatea de oțel și am început a o domina. Viața mea este un puzzle și simt că în fiecare zi pun o piesă nouă. Dânsul este asemănător șahului. Ori conduc eu mutarea, ori îmi este furată. Ce bine că mi-am lustruit pantofii de dimineață.

Este o atmosferă romantică la lumina candelabrului de sticlă și deja domnișoara “R” pare să-mi adulmece prea mult parfumul. În timp ce își încătușează brațele în jurul gâtului meu, vrea să afle tot mai multe despre mine.

-Diamantele sunt pietre prea prețioase! îi tot replicam simplu și la obiect în timp ce mă trăgea de cravata să o sărut.

Eu aveam stăpânire de oțel, iar ea a simțit acest lucru repejor. Am început să povestim. Vorbea foarte mult. Și asta nu făcea nimic altceva decât să o întărâte mai tare. A coborât ușor buzele pe gâtul meu. Mirosea a căpșuni…

Rujul ei charismatic se simțea prelung pe gâtul meu. Sunt foarte atent la detalii din cauza meseriei. Este un avantaj în a simți clipa. Și văi ce par precum mătasea avea…

Este o combinație angelică de încredere și virtuți într-un dans.  Urmăresc oamenii și nu le acord încredere. Și tot spun că numele meu contează prea puțin.

Înainte, i-am declarat că eu suspectez dragostea și s-a arătat nepăsătoare. Asta reprezintă cu totul altă afacere. Privirea ei mă adâncea. Nu înceta din a mă ademeni cu șoapte dulci.

Nu după mult timp, planul începea. Mă simt ca-n vremea în care mă luptam cu mafia. Ei cică au onoare, dar nu și creier. Niște indivizi misterioși se uitau mișelește de la o masă din colț.

Cred că nu am să mai iubesc prea curând… Trecutul este o sumă de momente satisfăcătoare și didactice, nicidecum de regrete. Indivizii pregăteau atacul. Era femeia unuia dintre ei. Citisem pe chipul roșu.

Eseistic, am cucerit încă o operă de artă a lui Dumnezeu și totuși undeva acolo, în sinea mea, începeam să depășesc o monotonie sub care începusem să fiu captiv.

-Stau într-un apartament, singur, la ultimul etaj, și ador să ies pe balcon în plină ploaie și să fumez trabucurile mele preferate. Seara privesc prin telescop și îmi dau seama cât sunt de mic și neînsemnat! Carul mare arată precum o pipă și fumega dragoste cerească. Aș vrea să privesc aceste constelații alături de tine, dacă-mi permiți! îi spun domnișoarei “R” în timp ce suspecții se ridicau.

Plata mea trebuie făcută. Ce fabulos că nu sunt în propria-mi Berlină, ascultând radioul. Urmele dragostei și geloziei deja apăruseră.

Uitase de cei doi bufoni. Minunăția de pe tocuri se simțea protejată. Se vedea de la o poștă că îmi dorește cârdășia. Tabloul acesta este foarte interesant. Saxofonul nu înceta să cânte și ochii mei așteptau clipa.

Numai norii se văd pe geam cum tună. Indivizii erau mai mulți și ne-au înconjurat.

-Este vorba de un apropiat. Mi-a oferit un sfat să încetez să mă mai gândesc la trecut pentru că risc a-mi pierde prezentul, deși nu îi puteam deja simți bătăile inimii.

Business-ul părea în sfârșit să înceapă. Poliția are normele ei, eu am principii. Eu trăiesc scrisorile acestea de dragoste, în timp ce pianul percutează. Fiecare noapte este o nouă acțiune. Vioara mă provoacă să îmi scot încă un trabuc. Luna și stelele s-au aliniat ca la casino. Se pare că zeii joacă iar la ruletă. De ce constelațiile se potrivesc ca la Omertă?

Am scos pistolul și am împușcat instantaneu 5 dintre ei. Atmosfera hotelului s-a înrăutățit. În timp ce îmi dădu drumul speriată și se puse la pământ, eu am vizionat deja pașii.

Reluasem. Am împușcat candelabrul ce se prăbuși peste doi dintre ei. Am început a fugi și holul păru să nu se termine. Doar oamenii curajoși trăiesc cu adevărat. Și, vai, ce ocult este uneori!

Organizația a fost lichidată cu succes în stradă. Agenții mei apăruseră, iar totul s-a dovedit că a funcționat conform planului. Ploaia continuă să spele sângele lor. Am mai scos un trabuc din haină.

Noaptea intră în istorie. De atunci nu am căutat-o nici pe domnișoara “R”…  Simt că toate cuvintele pe care le spun sunt simple rotițe ale unui ceas. Citește literele fiecărui aliniat și află patronul bufonilor.

-Vigilante

 

Student la mecatronică, Universitatea Politehnică București, pasionat de robotică, știință popularizată și literatură Sci-Fi, este în continuare un iubitor al psihologiei, leadership-ului și scrisului. Într-un permanent conflict între umaniști și realiști, acesta continuă să demonstreze unificarea dintre imaginație și logică. Adoră călătoriile lungi, filozofia și simbolistica, dar mai ales, provocările intelectuale din știință și tehnologie.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Cu bluza ta la piept

Îţi mai aduci aminte ? Stăteam în pragul uşii şi plângeam, Ţi-ai

Fii absent

De ce mă privești acum? Ne uităm unul la celălalt, dar nu

Îndemn

Nu uita că la fel cum marea își găsește mereu stânca Și
Du-te la Sus