Mii și mii de chipuri

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

O vânzătoare vede mii și mii de chipuri în cadrul profesiei ei; unul dintre aceste chipuri, care vede același magazin în fiecare zi, ar putea avea sentimentul că vânzătoarea îl recunoaște (dar nu este așa).

Un cântăreț are zeci de spectacole anuale și vede mii și mii de chipuri; unul dintre aceste chipuri, care a apărut la ultimele zece concerte cu bilet în primul rând, ar putea crede că acel cântăreț îl va recunoaște (dar nu este așa).

Sunt un avocat de succes, văd mii și mii de chipuri. Într-o zi, unul dintre aceste chipuri a intrat în biroul meu, având aroma mea favorită de parfum, a cărui intensitate era atât de puternică, încât m-a făcut să-mi ridic privirea de cum a intrat în cameră.

Imediat ce s-a așezat, am început să ignor parfumul și să vorbim despre cazul ei. Pe măsură ce vorbeam, am devenit din ce în ce mai intrigat…nu de caz, ci de acel chip. Mirosul, ținuta, machiajul, ba mai mult, vocea, gesturile, alura feminină, cu adevărat… intrigante.

La final, i-am oferit numărul meu personal (ceva ce nu fac de obicei). Când a ieșit din birou mi-a șoptit- cu cel mai suav și romantic ton pe care l-am auzit: ,,Poate soarta ne va intersecta drumurile.”

-SPEECHLESS-

Jesus…Acel chip are sentimentul că o să-l recunosc (și așa este), ba mai mult, că o să mi-l amintesc! (și mai adevărat…). Aș minți, dacă aș spune că am reușit să adorm în acea noapte sau că am fost capabil să mă concentrez la orice altceva în acea zi.

În ziua următoare, în timp ce purtam un război între acel chip, acel parfum, acele cuvinte și, mă rog, munca mea…o siluetă s-a strecurat în biroul meu.

-Scuză-mă! (mi-a sărit inima din piept) Salut, sunt fosta ta clientă, de ieri, îți mai amintești?

(Spune nu! Spune nu!)

-Bineînțeles! am spus eu cu o velocitate mai mare decât mi-aș fi dorit. Fata „poate soarta ne va intersecta drumurile”, nu?

– Oh! Deci îți amintești…bine, păi…am nevoie de ajutorul tău. Vezi tu…

Era ceva banal, ceva legat de copacul vecinului ei și…nu știu, m-a pierdut cu rujul ei de buze negru, culoarea mea preferată, și colierul cu pentagramă (iubesc pentagramele), dar m-a recâștigat la cuvinte.

Ai putea să treci pe la mine într-o zi și să verifici curtea ca să…”, nu știu ce (E doar un chip! E doar un chip! Uit-o! Uit-o!) Am acceptat și am programat întâlnirea în două zile. Alte două zile nedormite…

În ziua cu pricina m-am pregătit intens. Mă rog, intens pentru un bărbat. Mi-am luat sacoul și pantofii de lux de la naftalină (intensitate 40%), am făcut două dușuri (intensitate 50%), am făcut 50 de flotări (intensitate 80%), n-am uitat să mă dau cu parfum (intensitate 90%) și mi-am schimbat șosetele (110%).

Când am ajuns, am vrut să dau înapoi (Nu intra! Anulează! Este doar un chip!) , dar l-am ignorat și am intrat. Când am intrat și am început să vorbim…păi…să spunem doar că am vorbit și am făcut de toate (aproape), numai muncă nu.

Am vorbit, ne-am distrat, ne-am întristat, ne-am săru…hmh…copii încă nu, nu am ajuns la acea parte a poveștii (menționez că arăta genial…ghete negre cu toc, pentagramă, geacă de piele, ruj negru…ce mai? Parcă scoasă din modelul meu de femeia perfectă). Chiar dacă păruse doar o oră, trecuseră 6 de când vorbeam. S-a înnoptat și a trebuit să plec.

Știu că va fi încă o noapte nedormită, dar este în regulă. Stau treaz. Nu din cauza muncii, ci datorită acelui chip.

Ziua vezi mii și mii de chipuri, dar seara te gândești la unul singur și trebuie să recunosc că este fenomenal să ai acel ,,unul singur” la care să te gândești…

Călin Mihali

Tags:

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*