Dincolo de agonie și extaz

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

Îmi explicam la un moment dat ce este prietenia. Cred că mi-am explicat-o destul de bine. Acum trebuie să privesc în urma unei prietenii, să văd ce rămâne şi dacă rămâne ceva, să încerc să ghicesc sentimente, mai ales pe ale mele, şi să trec peste toate.

Acum mi se reconfirmă că oamenii sunt doar fluturi care-ţi invadează viaţa pentru foarte scurt timp, oricât ai încerca tu să-i capturezi pentru veşnicie.

Trecem peste etapele prieteniei, trecem peste extazul acelor prime momente de nebunie şi peste agonia ultimelor. Ajungem direct la urmă, acolo unde este doar melancolie sau tristeţe sau alte sentimente care te dau de pereţi.

Ajungem în punctul în care să priveşti înapoi nu mai este o opţiune sau nu mai vrei tu să fie. Poate că te-ai mai gândi şi acum la tot ce ai mai putea aduce înapoi, dar ştii că e mult mai bine să laşi totul aşa, deşi, să fie clar, nu te-ai împăcat pe deplin cu situaţia actuală.

Dac-ar fi să-i mai spui ceva, primul lucru pe care l-ai face ar fi să-i mulţumeşti, nu-i aşa? Şi pentru câte n-ar trebui să-i mulţumeşti… Cu ce ai începe?

Eu aş începe cu toate momentele în care vorbeam doar să nu fie linişte, tot spuneam noi ceva acolo. Sau i-aş spune de toate dăţile în care vorbeam doar eu fără încetare.

Ce înseamnă un prieten bun, te ascultă chiar şi atunci când nici tu nu te-ai asculta. Revenind, i-aş spune că apreciez că a făcut toate astea, apreciez toate astea indiferent de ce s-ar întâmpla, indiferent de cât de rar am vorbi acum, indiferent dacă n-am vorbi deloc.

Deşi uneori aveam impresia că vorbesc doar eu, că doar eu sunt cel mai bun prieten al persoanei respective. Cine-ar lăsa o impresie de moment să-i strice poate una dintre cele mai frumoase prietenii?

Iar eu i-aş mai mulţumi şi pentru că mă asculta în toate momentele random în care aveam chef să cânt, ba mai şi cânta cu mine, deşi nu în aşa hal în care o făceam eu.

Deşi nu aveam aceleaşi preferinţe muzicale, cânta împreună cu mine piesele mele preferate, iar de aici s-au născut adevărate poveşti, basme sau legende, voi vedea eu ce sunt când mă voi chinui să refac acea atmosferă prin simple cuvinte.

Poate nu a fost ce mai frumoasă prietenie, dar cine poate şti? Nici tu nu poţi. Dar ştii că ce a fost, a fost epic şi nu se va mai repeta.

Şi poate nu veţi mai fi vreodată la fel, nu vă veţi mai distra la fel împreună, nu veţi mai vorbi niciodată, dar tu ştii că în mare parte ai spus, în felul tău, tot ce aveai de spus.

Ştii că orice s-ar întâmpla acolo undeva cineva ţi-a fost cel mai bun prieten şi niciodată nu vei colinda această lume singur…

Elevă la Colegiul Național „Andrei Mureșanu”, în clasa a X a, profil filologie. Îmi împart iubirea între animale, muzică rock și cărți, considerând că viața mea este un maraton de citit. Mi-am dat seama că am mult prea mult timp înainte pentru a nu da curs și acestei provocări, pe numele ei POV21.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Cu bluza ta la piept

Îţi mai aduci aminte ? Stăteam în pragul uşii şi plângeam, Ţi-ai

Fii absent

De ce mă privești acum? Ne uităm unul la celălalt, dar nu

Îndemn

Nu uita că la fel cum marea își găsește mereu stânca Și
Du-te la Sus