Partizanul

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

             Știu că ți-am captat atenția. Îți știu deja și următorii tăi pași parfumați. Eu sunt cel ce ți-a ascuns în album poze cu noi doi fericiți. Știu că te-a bufnit plânsul deja…

Dar în povestea aceasta nu este vorba despre mine și despre ceea ce cunosc. Manipularea este o armă impunătoare de care mă pot folosi pentru a atinge adevăratele scopuri.

Suferința ta nu este fericirea mea, ca amarul pelinului, însă știu că deja ți-am retezat o parte din tentacule.

Eu ocup locul ce mi se cuvine pentru că sunt bărbat. Este datoria mea să te protejez, chiar dacă asta înseamnă să îți distrug ființa pentru a face acest lucru.

Într-o societate bolnavă după perfecțiune…  am venit să aduc succesul în imperfecțiune.

Când toți mimează fericirea…eu îi învăț pe alții satisfacția puterii și succesului. M-am gândit foarte multă vreme la fericire, dându-mi silința din răsputeri să o depășesc pe cea din fotografii. Am fost încercat de prieteni, de familie, de parteneri… și de bani.

Am pierdut oameni, lucruri… dar fericirea încă nu, spre norocul tău.

Poți pierde esența și satisfacția vieții…dacă nu ai echilibru. Aud totuși mai des ca niciodată: Fiecare cu treaba lui. Ne simțim bine și atât. Trist!

Cred că fericirea se ascunde în lucrurile mărunte. Să iubești viața, să te iubești pe tine…să-ți iubești partenerul mai mult ca pe tine este un gest prea mare de sacrificiu.

 Inteligența nu este punctul meu forte, ci brutalitatea. Mila mea s-a terminat de foarte multă vreme și prefer să nu te mai iert pentru tot ce mi-ai făcut.

Vei spune că gândirea aceasta este a unui monstru, dar omiți faptul că monstrul acesta a evoluat lângă tine cu dorința că într-o zi îl vei părăsi.

Gândurile mele necurate nu mai sunt legate de amor, ci de crimă. Indiferența și impulsivitatea mă caracterizează și decid să-i nenorocesc pe alții.

Ești doar un mit, o stafie și nu mă poți ajunge nici măcar până la glezne.

Orgoliul tău feminin va ceda și realitatea de sub picioare va fugi odată cu el, pentru că știu că ești o sclavă a emoțiilor.

Acum să facem cunoștință… Eu sunt Báron. Odată am fost un prieten și un iubit perseverent, iar aceste scrisori ți le dedic ție.

Prietenii tăi au văzut caracterul tău cu ajutorul meu. Am avut grijă să îți distrug relațiile. Înfățișarea și jocul acesta al măștilor și costumelor s-a terminat.

Cu fiecare trabuc, știu că începe o nouă eră. Dragostea mea se va îndrepta cu totul către altcineva și aștept să râd răzbunător că îți vei dori să te întorci la mine. Am înscenat totul. Practic ți-am răspuns cu aceeași monedă, iluzie la iluzie. Ai înțeles cât de parșiv și agresiv pot fi. Nu voiam să te fac pe la spate, dar a trebuit.

Acum câteva nopți, intrai pe ușă suspinând sub lumina slabă a candelabrului. Casa era goală, eu eram în plin oraș. Ploua și mergeam cu un autobuz ruginit și murdar în același oraș vechi și mizerabil în care preferam să mă ascund printre clădiri.

Am alergat pe străzi uitate să te uit. Știam că mă înșelai și acest lucru a declanșat răzbunarea mea.

Acest Báron ce l-ai păcălit este simbolul matur al nebuniei, parșivității, impulsivității, iar dacă te-ai jucat cu tocurile pe el, nu înseamnă că îl și poți deține.

Am crescut într-o familie de vânători, într-un lan de porumb lângă o pădure. Viața m-a învățat să supraviețuiesc ucigând ținta la timp. Scrisoarea nu este o justificare a faptelor mele, ci o învederare.

Sunt cel ce ți-a omorât actualul logodnic cu un pistol luxos. Am respect față de moarte. Poliția nu mă bănuiește și nici nu mă va bănui vreodată, căci amprentele tale sunt pe el.

Sirenele poliției și anii scumpi din viața ta, ce mi i-ai irosit, sunt cadoul pe care vreau să ți-l ofer zâmbind frenetic. Tu mi-ai furat libertatea emoțională, iar eu pe cea fizică. Indiferența mea poate în șfârșit începe, că ți-am uitat vocea aceea.

Aștept să vizitez cazinouri, baruri scumpe și să mă cazez la hoteluri luxoase. Păcat că nu le pot povesti și altor femei la balcoane în clar de lună și stele despre soarta ta incredibilă.

Sunt partizan al unei singure idei: familia și timpul trebuie răzbunate. În timp ce cătușele se pun, amintește-ți privirea mea seducătoare.

Semnat monstrul…

-Báron

Student la mecatronică, Universitatea Politehnica București, pasionat de robotică, știință popularizată și literatură Sci-Fi, consilier educațional, este un iubitor al psihologiei, leadership-ului și scrisului. În conflictul dintre umaniști și realiști, acesta continuă să demonstreze unificarea dintre imaginație și logică. Adoră călătoriile lungi, puzzle-uri și strategia, filozofia și simbolistica, dar mai ales, provocările intelectuale din știință și tehnologie.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Privind-o pe Eve

– Vei cânta și la noul meu restaurant, rostise ștergându-și fruntea lată
Ajun de Sânziene

Ajun de Sânziene

Mergeam alene, cu pași tărăgănați, Purtat de nostalgia serii… În noaptea caldă,
De ce

Peticele vieții

De ce pot oamenii de lângă tine să îți schimbe viziunea față
Du-te la Sus