Încă exist

"în Poezie și literatură/Texte" by

Când voi fi bătrână, iar părinții vor deveni doar fondul imaginației mele,

când voi deveni țărână iar amintirile-mi vor bântui a jale și a flori,

atunci voi putea exista cu adevărat.

Voi fi pământ.

Voi putea simți.

Fără secunde nesfârșite în care aștept ceva,

gânduri aiurite ce-mi îngroapă liniștea.

Adevărul e că mă bucur. Să exist.

Cumva. În aer, pământ în foc sau apă.

Suficient cu copilul cel tihnit.

Suficient cu drumul fără vreun sfârșit.

Disperată, am încercat să alerg după înghețată,

să râd în cort sub soare sau să deslușesc vreo ghicitoare.

Le aveam și le pierdeam.

Timpul trecea și tot mai repede, de parcă se pregătește să mă izbească de ceva.

Mamă verde, astăzi mă întorc la tine, iar de mâine frunzele nu vor mai trebui să pice,

castanele vor fi regine, iar tot ce am fost vreodată va fi șters.

De mâine uită-mă.

Căci n-am fost vreodată demnă de tine.

Dar azi. Azi alintă-mă și spune-mi

că nu mă voi topi niciodată,

fiindcă mi-e teamă. De orizont. De tine.

Elevă în clasa a XI-a la Liceul de Arte ,,Corneliu Baba". Adoră să povestească cu vânzătoarele din magazine, fire onestă, cea mai bună parte din zi e cea în care vede pe cineva zâmbind, și în prezent are ca hobby găsirea și nimicirea dependenței de telefon și a persoanei (adică tot ea) care îi distruge constant productivitatea, ambiția și orice speranță de a fi un om de succes fiindcă ,,sunt om și nimic din ce e omenesc nu-mi e străin".

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

cerneală de gânduri

Cerneală de gânduri

„Și curcubeul îl văd doar în palme, După ce-mi șterg norii din priviri,”
Sevraj

Sevraj

„Pieptul ți-e închis, privirea ți-e senină, Zâmbet de lumină spre corpurile vii, Iubire într-o
Ecouri materne.

Ecouri materne

„În decursul acestei dimineți, femeia care acum 32 de ani își ucisese
În mijlocul haosului

În mijlocul haosului

„Poate soarele arde prea tare, poate sunt eu prea sensibil sau poate...”
Tags:
Derulează înapoi