Încă exist

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

Când voi fi bătrână, iar părinții vor deveni doar fondul imaginației mele,

când voi deveni țărână iar amintirile-mi vor bântui a jale și a flori,

atunci voi putea exista cu adevărat.

Voi fi pământ.

Voi putea simți.

Fără secunde nesfârșite în care aștept ceva,

gânduri aiurite ce-mi îngroapă liniștea.

Adevărul e că mă bucur. Să exist.

Cumva. În aer, pământ în foc sau apă.

Suficient cu copilul cel tihnit.

Suficient cu drumul fără vreun sfârșit.

Disperată, am încercat să alerg după înghețată,

să râd în cort sub soare sau să deslușesc vreo ghicitoare.

Le aveam și le pierdeam.

Timpul trecea și tot mai repede, de parcă se pregătește să mă izbească de ceva.

Mamă verde, astăzi mă întorc la tine, iar de mâine frunzele nu vor mai trebui să pice,

castanele vor fi regine, iar tot ce am fost vreodată va fi șters.

De mâine uită-mă.

Căci n-am fost vreodată demnă de tine.

Dar azi. Azi alintă-mă și spune-mi

că nu mă voi topi niciodată,

fiindcă mi-e teamă. De orizont. De tine.

Tags:

Elevă în clasa a XI-a la Liceul de Arte ,,Corneliu Baba". Adoră să povestească cu vânzătoarele din magazine, fire onestă, cea mai bună parte din zi e cea în care vede pe cineva zâmbind, și în prezent are ca hobby găsirea și nimicirea dependenței de telefon și a persoanei (adică tot ea) care îi distruge constant productivitatea, ambiția și orice speranță de a fi un om de succes fiindcă ,,sunt om și nimic din ce e omenesc nu-mi e străin".

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Răscrucea

Investigatorul și criminalul se întâlnesc în șfârșit. Piesele psihologice au fost așezate

Departe de ficțiune

Și când în sufletul tău înfloresc trandafirii, fluturii prind culoarea adevăratei iubiri
Du-te la Sus