Lupta lui Báron

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

Mintea ta este cuvântul șlefuit de mine. Sunt pentru tine cine vrei tu să fiu sau doar asta vreau să crezi. Viața ta este papiota din mâna mea. Trec ace prin flori și-ți străpung sufletul.

Înjuri printre dinți ceea ce nu poți atinge. Pot fi cel care îți râde în față, cel care te omoară lent, cel care este cel mai departe de strigătele tale.

Atacul este arta mea. Privirea mea taie suflarea oricui îmi propun. Ador să te văd cum te scufunzi în confuzie. Tot ce credeai s-a prăbușit, și peste lumea ta se întinde catifeaua gândurilor mele.

Cu un stilou pătrund unde îmi doresc în lumea asta. Banii sunt de domeniul trecutului.

Știu foarte bine cine ești și cum să ajung la ceea ce îmi doresc. Asta se cheamă viitor. Îți controlez oamenii din jur ca pe simpli pioni, sorbindu-mi elixirul tinereții și mutând. Asta se cheamă plănuire.

Eu conduc lumea prin ele. Le seduc, le fac să sufere, iar bărbații lor încep să mi se supună. Mă joc cu tine folosind toate cărțile. Îți sucesc mințile și ți le dau înapoi pătate.

Într-un timp anost pe care niciodată nu am reușit să mi-l asum, plec privirea spre stele și vreau să te uit.

Sunt un vultur. Privesc într-o perioadă stranie și un loc pe care îl iubesc atât de mult. Sunt temple exotice unde visam să te am. Acum îți ucid prezentul. Ți-am furat sfințirea.

Îmi beau cafeaua în timp ce Parisul se scufundă-n parfumul tău. Alții te vor, însă tu mă vrei pe mine. Fericirea mea este să dispari.

Amarul și amintirile care m-au forțat să devin ce sunt astăzi le-am îngropat între doi mesteceni. Am închinat încă un glonț.

Rubinul nostru a început să-mi transforme trupul din tot ce este în ceva ce uitase să mai fie. Privesc copacii bătrâni și munții care-mi mângâie părul, apoi, cu un mare curaj, lovesc cu putere destinul.

Ochii tăi sclipitori îmi cotrobăie văzul puternic.

Șoaptele mele deschid suflete, iar o negură se scurge peste oglinda noastră. Nu ai priceput ce se întâmplă.

Un amalgam de sentimente pe care câteodată nu le pot ține în frâu tot apar. Sunt singur, m-am născut singur și mor singur. Tu nu reprezinți nimic din mine.

Visez. Văd o muză și îmi ascut încă o sabie. Sfidez timpul. Să înșel totul pentru ceea ce am devenit. Să opresc o clipă pe obraz ca o licărire veche. Să-i zâmbesc vieții și să o iubesc chiar dacă în unele momente ea îmi este așchie…

A rămas scrum scuturat prin vânt și văd prea multe pahare cu vin înghițite. Am crescut într-un lan de porumb. Deșertul infinit se încheie mereu la prispa cabanei mele și parcă ceasul mereu arată  aceeași oră.

Eu sunt amintire, frenezie și putere. Văd ceea ce mulți continuă să nege și totuși ai continuat să treci pe lângă mine.

Dacă m-ai fi iubit, femeie, mai ajungeam criminalul de azi? Știi cât se arcuia spatele tău atunci când brațele mele te mângâiau?

Citești, arzi scrisori, plângi. Fără ochii aceia conturați ești ca și moartă. Ești frumoasă dacă îți permiți și îți dai voie.

Libertatea e minciună, iar sub clopote prefer să îmi continui menirea.

Dumnezeu mă lasă responsabil aici să chinui și nu am încotro.

Orgoliile și ușile trântite m-au adus aici. Asta a fost prima țigară veche. Tu mă suspini, mă urăști cu privirea și mă iubești în același timp. Am început să cred în melodia asta. Stai să-mi simți săruturile. Te provoc.

– Báron

Tags:

Student la mecatronică, Universitatea Politehnica București, pasionat de robotică, știință popularizată și literatură Sci-Fi, consilier educațional, este un iubitor al psihologiei, leadership-ului și scrisului. În conflictul dintre umaniști și realiști, acesta continuă să demonstreze unificarea dintre imaginație și logică. Adoră călătoriile lungi, puzzle-uri și strategia, filozofia și simbolistica, dar mai ales, provocările intelectuale din știință și tehnologie.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Privind-o pe Eve

– Vei cânta și la noul meu restaurant, rostise ștergându-și fruntea lată
Ajun de Sânziene

Ajun de Sânziene

Mergeam alene, cu pași tărăgănați, Purtat de nostalgia serii… În noaptea caldă,
De ce

Peticele vieții

De ce pot oamenii de lângă tine să îți schimbe viziunea față
Du-te la Sus