Bullying-ul ,,mascat” și urmările comportamentului agresiv

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

Pentru că acest fenomen se extinde în tot mai multe societăți, cred că o strategie de combatere și prevenire ar fi binevenită. Bullying-ul este un comportament ostil la adresa unei persoane, de cele mai multe ori fără o motivație reală, ci pornind de la expectanțe egoiste, de a face pe cineva de râs pentru a domina un grup. E prezent în mai multe contexte (școală, locul de muncă, în familie) și se manifestă prin agresivitate fizică sau emoțională.

De ceva vreme, am realizat că o perioadă din viața mea am trecut prin asta și mă tot urmăresc sentimentele de atunci, de inhibiție, teamă și rușine. Având mereu frica de a vorbi în mulțime sau de a încerca lucruri noi, e greu să te adaptezi și să iei deciziile bune.

În clasa a X-a m-am mutat la un liceu în Cluj-Napoca, eu fiind în Năsăud înainte și neavând habar despre cum ar fi să stau într-un oraș străin. Practic, eram nevoită să mă descurc pe cont propriu. Lucrurile au mers bine cu orașul și oamenii din afara școlii. Profesorii au fost un adevărat sprijin, unii mai mult decât alții. Cum mama mea e profesoară, aveam setate expectanțe despre cum arată un profesor bun și cum recunoști unul care ar prefera să fie oriunde altundeva decât în fața unor elevi, sincer plictisit și demoralizator. Din fericire, profesorii de acolo meritau tot respectul pentru că erau implicați activ și mulți erau dispuși să ne asculte și să ne înțeleagă. Faptul că ei erau un reper pentru mine a contribuit la interesul pe care l-am acordat învățatului. Totul bine și frumos până am ajuns în clasă.

Colegii mei se cunoșteau deja și deci prieteniile erau deja formate. Unele erau imposibil de abordat. Mi-am dat seama că erau inteligenți și, cumva, aș fi vrut să am curajul să vorbesc cu ei sau măcar să mă împiedic de ceva să vadă că exist. Multă vreme am simțit că sunt eu și restul clasei, că nimeni nu observă ce fac sau că sunt prea vizibilă, deși nu cred că eram (pentru că eram mereu în haine negre și cu expresia unui introvertit). Nu puteam să încep o conversație, nu știam să mă apropii de colegii care mi se păreau interesanți și, în mod absolut imprevizibil, aproape tot semestrul am fost singură în bancă sau, dacă era necesar, cu un coleg care ocupa ultima bancă liberă din clasă.

Înainte să merg în Cluj nu îmi era atât de greu să mă împrietenesc cu oamenii și cred că atmosfera din clasa respectivă îmi inhiba orice încercare.  Nu se poate numi bullying propriu-zis, dar ce am simțit acolo săptămâni la rând a fost cu siguranță ceva ce nu o să pot să uit. Erau doar patru oameni care mă făceau să mă simt așa; știam că mă privesc și mă judecă, făceau glume și erau ironici. Era ca și cum făcusem ceva îngrozitor față de ei și acum trebuia să plătesc ce am făcut. În fiecare zi mă întrebam care e cauza și niciodată nu am aflat motivul real. Partea cea mai proastă e că probabil ei nu o să știe niciodată că mi-au făcut așa mult rău și poate nici nu ar conta. Partea bună e că mereu o să fie oameni care o să mă ajute când o să-mi fie teamă.

Între timp am reușit să îmi fac prieteni și să vorbesc cu tot mai mulți colegi. Am păstrat legăturile până acum, ceea ce mă bucură mult. În același timp, încă mai am sentimentul de teamă uneori, apoi mă consolez cu faptul că au fost prea mulți oameni buni și iubitori, ca să mă gândesc constant doar la cei patru, care m-au făcut să mă simt un om mic și neînsemnat.

Cred că explicația acestui comportament agresiv se naște din nevoia de validare la un grup și de angajarea în provocări. Practic, un fel de nevoie de a obține putere într-un mod absolut deplorabil, în contextul în care puterea lor nu e altceva decât slăbiciunea de a-și accepta propria persoană și, implicit, pe ceilalți.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Răscrucea

Investigatorul și criminalul se întâlnesc în șfârșit. Piesele psihologice au fost așezate

Departe de ficțiune

Și când în sufletul tău înfloresc trandafirii, fluturii prind culoarea adevăratei iubiri

Pacientul

Am un pui de plumb. Un pui de plumb înfipt în pâine
Du-te la Sus