Dar ce? Credeați că era un el? Nici pe departe..
Iubeam tot ce am văzut că nu m-a îngrădit.
Prietenul din casa vecină,
Care îmi punea piedică de fiecare dată când mă vedea,
Mă enerva, îi puneam și eu, dar îmi păsa.

Cum aș fi putut să-i port vreodată ranchiună ?

Când el era doar prietenul din casa vecină.
Însă colega din banca a doua,
Mereu eram văzută mai bună decât tine
La mate, română.. Dar ce aveai?
Un pix albastru, în pauză, pe foile fine
Atunci nu am știut că tu erai
Cea care ducea misiunea unui simplu sabotat.
Colega din banca a doua,
Deși apoi am știut și la un moment dat chiar tu mi-ai spus,
Niciodată nu m-am supărat.
Dar tot așa prietena din grădiniță,
Cu care dimineața mă grăbeam,
Să nu cumva altcineva să se atingă de prima tăbliță
Pe care, noi, zeci de ore o așteptam.
Acum are aproape 19 ani, conduce..
Mai are puțin și pleacă, dar eu privesc la geam
Încă,
După prietena mea de la grădiniță
Care niciodată nu s-a mai întors cu același ghiozdan.
Îmi e frig și… poate..

Cuvintele acestea cenușii,
Nu vor ajunge mai mult decât încuiate
Cu o mie de lacăte într-un sicriu.
Aparate.
Unde cândva am fost, am văzut și.. m-am îndrăgostit.